Oameni

Cunosc oameni care ma inspira. Imi plac cel mai mult cei care imi dau sentimentul ca : “Uite, se poate si asa!” despre lucruri pe care mi le doresc sau as vrea sa le am sau sa le pot face. Oamenii care se iubesc si isi afirma dragostea cu sinceritate, dragalasenie si intr-un mod asa copilaresc incat te fac sa iubesti iubirea si s-o (re)inchipui in chipul iubitului de langa tine – ii iubesc pentru darul lor. Oamenii care vorbesc frumos, liber si inteligent incat ai vrea sa ii ai tot timpul in jurul tau, sa fie prietenii tai cei mai buni iar prin oglindire sa fii si tu mai bun – ma fascineaza pentru tot ce nu sunt eu. Oamenii care iti sunt dati, fara ca nici macar tu sa nu stii de cand, de ce, de unde, oamenii pe care i-ai invatat pe de rost, dar tot timpul ii descoperi iar si iar, oamenii la care nu poti sa renunti caci sunt ca un viciu frumos, si oamenii cu care ai cele mai mari batalii din care niciodata nu iesi invingator – sunt prietenii mei. Oamenii ca mine si ca tine se intalnesc, vorbesc, se iubesc, se lupta, traiesc. Fara mine si fara tine n-ar mai fi intalnirea, vorba, iubirea, lupta, viata.

Aleator

Aleator: weekend-ul la Voineasa s-a petrecut intre masina, pe drum: pana in statiune, apoi pana la barajul Vidra si repede, la izvorul Lotrului, si restaurantele la care ne-am oprit: cafea, ciorba, Beck’s Lemon, omleta, si iar cafea. Seara nu a lipsit gratarul si mujdeiul blondului amestecat cu rosii coapte la foc mic (specialitate pentru care va ramane vesnic recunoscut printre ai nostri, cei cunoscatori si recunoscatori). Pana si la intoarcere am mai facut o oprire “La Papi” cu burtile fierbandu-ne dupa niste paste cu sos. Weekend linistit si culinar. Aleator: prietenii din Cluj la care am fost weekend-ul trecut au un labrador auriu, destept si rasfatat pe nume Cora (e fetita de fapt, iar numele a fost ales inainte de aparitia faimosului supermarket si nu are nici o legatura cu el!). Cora stie sa innoate si adora sa iti aduca mingea din apa, are memorie buna si intelege aproape tot ce ii spui, poate sa care o sticla de Coca-Cola de 2 litri de la magazinul din colt pana acasa, se faleste atunci cand se simte utila, e dragastoasa si cu temperament latin – sare pe tine, te ia in brate si te linge cand te astepti mai putin, iar cele 35 de kilograme ale ei sunt o desfatare… 🙂 Aleator: am inceput “Portret in sepia” care e de fapt continuare la “Fiica norocului” de Isabele Allende. Aleator: am vazut aseara musicalul “Across the Universe” cu melodii din Beatles, Joe Cocker si nu numai. Un musical amuzant, romantic, dramatic, critic, din perioada hippy si a razboiului din Vietnam, cu secvente inspirate din “Pink Floyd” – filmul-opera. Enjoy! 🙂

Comunicare’n stuff

As vrea sa stau acum la buza stufului din Vama Veche si vantul sa imi adie prin plete, dar ma opreste un training de comunicare’n stuff unde deocamdata ne-am jucat “de-a calutii in galop”, “de-a telefonul fara fir” si “de-a prezinta-te intr-un minut”. Foooarte frumos si util! 🙂 Am aflat de cei 5C din comunicare, despre teoria iceberg-ului, despre lumile imaginare ca bariera in comunicare, despre hartile personale si de faptul ca ne folosim de limbaj doar in procent de 7% atunci cand vorbim. Mi-am trecut cuminte pe foaie problema mea majora de comunicare (facea parte din task-uri, nu ca as fi obsedata de problemele mele!): trac-ul sau blocajul emotional si persoana principala fata de care mi se manifesta (tot task, da?!?): tata. Sper ca la finalul cursului sa capat cateva solutii… sau printr-o vraja, de fapt sa dispara problema in cauza. 😐 Acum mi-am dat seama ca ciorba de burta pe care o visam devorata in tacere, de mine la masa si de fata cu tata… s-a transformat in realitate, intr-o ciorba de pui pe care a mancat-o el in tacere si de fata cu mine… intre timp, eu incercand sa imi ascund intimidarea si tracul sub o ploaie de observatii banale si complet inutile. Atunci cand am obosit, nu m-a mai deranjat nici tacerea, nici ce povestea el si nici faptul ca nu puteam sa ii zic ce am pe suflet de atata timp. “Nu tu m-ai crescut!” si pe scurt, aici se afla radacina raului dintre noi. N-a fost corecta capitularea mea abrupta, dar a fost singura metoda salvatoare pentru mine atunci. Deci comunic prost! Si-apoi, vorbind de defecte in comunicare, mai am si ma pocnesc exact cand mi-e lumea mai draga si atunci cand chiar mi-ar placea sa am ce transmite pentru ca as avea si cui. Dar iata, ca: nu imi gasesc tonul potrivit al vocii, cuvintele imi zboara din cap mai repede decat TGV-urile pe sine (nu stiu de unde am scos comparatia asta oribila!) si sunt ori prea agitata, ori prea moale – oricum, nicicum bine si asa cum m-as vedea intr-o situatie imaginara ideala! Ar trebui sa exersez la oglinda, sa pronunt cuvintele pana la capat, cu gura plina si zambind, sa imi observ gesturile inconstiente pe care le fac atunci cand vorbesc, sa imi stapanesc ticurile verbale si sa ma folosesc mai mult de vocabular (ca doar nu degeaba am casa plina de carti! 😛 ). Astept cu interes sa vad ce alte “ar trebui” mai am de implinit in cursa alunecoasa a comunicarii si socializarii. Un om nou se infatiseaza dupa primul colt! 😉

Reluare ###

Punct si de la capat. Dupa o perioada de “grele” incercari, tumult intelectual si diverse scurte si lungi calatorii, imi trag putin sufletul si reiau blogul. Mi-era dor si fiecare zi a mea se incheia cu regretul ca “Nici azi n-am scris nimic! 😦 ” Plus ca vraful de carti cumparate de la Bookfest (despre care n-am mai apucat sa spun cat de mult mi-a placut si m-a frustrat totodata, pentru ca sunt lacoma la carti si nu ma multumesc cu putin; am nimerit ziua “Fara zahar” si ne-am hlizit (eu cu Larisu’ meu drag – sic!) de glumele si melodiile baietilor, apoi m-am “certat” cu prada mea grea pana acasa si tot as mai fi vrut! :P) ma asteapta mustrator. Mi-am facut “plinul” de Isabelle, am mai luat un Marquez (pentru colectie!), am gasit acolo ultimul Kundera, iar ca “noutati” – m-am “aruncat” la Vonnegut, Fowles, Steinbeck, Monica Lovinescu si Oscar Wilde (o biografie)… “Lumea lui Garp” am cumparat-o repede dupa ce imi facuse “pofta” terorista si ma chinui de atunci sa o incep, iar Pamuk sta la pagina 40 de vreo cateva saptamani. Vreau TIMP mai muuult! 😀 Aaa, si am vazut ca Rebecca Miller (fiica lui Henry Miller) are o carte publicata la editura Trei (pentru cunoscatori :P) ! Si tot la Bookfest, am vazut promotie la integrala “In cautarea timpului pierdut” de la Corint. Foaarte frumoos! 🙂

Povestea cu Parisul o sa ramana neterminata asa cum sta bine tuturor lucrurilor frumoase si unice. Acolo m-am simtit cum ma simt aici de ceva timp incoace: pe fuga, cu prea multe de facut, de fiecare data altceva, incantator, dar obositor. Singurul regret: n-am ajuns la Versailles. Singura surpriza: mormantul lui Edith Piaf din Pere Lachaise. Despre Brugge insa as scrie acum! E un oras ca un basm din “O mie si una de nopti” (desi, deloc exotic)! Blondul l-a ales printre orasele in care ne-am muta la un moment dat, daca am pleca vreodata din tara. Anul trecut, a fost selectata Florenta, iar lista continua. 🙂 In Brugge, ca biciclist esti “rege”! La fel e si in Amsterdam, cu diferenta ca in Brugge mai sunt si trotuare pentru pietoni! 😛 Am nimerit o perioada plina de concerte acolo: tobosari de parc, condusi de un negru melodios si dansator, rastafari in piata centrala si reggae pe scena, dansuri tribale si bere. Mii de feluri de bere in vitrine, la terase, pe iarba si pe strada. Chocolaterii pe toate drumurile si mai ieftine decat in Bruxelles. Canale ca in Venetia, dar fara mirosul puternic de acolo. Oameni ospitalieri desi cam putini pe strada (in afara de turisti). Autobuze cu trasee serpuitoare si zapacitoare, incat puteai sa dormi linistit o ora pana ajungeai la destinatie desi distanta de parcurs era mica sau puteai sa te ratacesti cu succes. Cladirile sunt vechi, colorate si te binedispun, podurile de sute de ani te asteapta oricand sa treci pe sub ele cu barca si sa le atingi curba, muzeul de ciocolata te imbie cu exponatele sale dulci, iar morile de vant de la margine sunt nota specifica a zonei – lucru care nu trebuie ratat de nimeni. 🙂 E un oras in care sa te mai intorci, e un oras in care sa locuiesti si e un oras in care sa iti cresti linistit copii. De curand am vazut si un film cu imagini de acolo – se numeste “In Brugge” si joaca cu mult haz Colin Farell. 😉

Despre Amsterdam o sa incerc sa nu spun foarte multe. Acolo fie te duci singur, fie te duci cu multi prieteni. Ca sa simti orasul trebuie: sa fumezi cel putin un joint, sa intri in muzeul sexului, sa locuiesti in Cartierul Rosu si sa te incapatanezi sa fii pieton. Ce m-a impresionat: “American Book Center” din Spui Market si muzeul Van Gogh. “American Book Centre” este o librarie impresionanta cu carti in limba engleza, in care as vrea sa locuiesc o vreme. 🙂 Iar muzeul este ticsit de operele maestrului, plus operele catorva prieteni precum Gaugain si Toulouse-Lautrec. E un muzeu care isi merita banii. Casa Annei Frank era inconjurata de turisti doritori sa vada camera in care familia de evrei s-a ascuns de furia nazista, dar pretul de 7.5 euro mi s-a parut nejustificat de mare. Mai bine, cumperi jurnalul si il citesti in aceeasi bani. 😛 Gradina zoologica se pare ca este o adevarata aventura, animalele nefiind ingradite cu nimic, iar gradina botanica are niste sere impresionante, ca niste jungle, in care inca de la primul contact ti se inmoaie tricoul pe spate, dar merita. La “Madam Tussaud” n-am intrat, montati din tara ca nu se merita si ca e scump. Am preferat promenada pe strada de langa, unde se face shopping. 😀 Tot in Amsterdam am mancat cel mai bine mancare chinezeasca facuta pe loc, la wok – absolut, delicioasa!

In circuitul nostru, am ajuns si la mare – la Marea Nordului – in Oostende, un orasel-port aflat la un sfert de ora cu trenul de Brugge. Am aterizat in plin weekend de sarbatoare, cu bazar, concerte, si turisti cu duiumul. Vremea a tinut cu noi in ziua respectiva asa ca am putut sta linistiti pe plaja intinsa. Marea vikingilor ni s-a aratat plina de corabii cu vele si panze albe de parca neamul cel razboinic si praduitor ar fi asteptat clipa pentru atac. Vikingul meu blond a incercat sa dea piept cu apa, dar frigul i-a rapus repede elanul. Inainte de plecare, am stat la un concert “Follia”, am cumparat albumele, am luat autografe, am facut poze si ne-am bucurat sa auzim ca baietii au fost in Romania, la festival, la Targul-Mures si au o melodie inspirata din folclorul nostru. In mod cert, mi-ar placea sa locuiesc in Brugge, asa aproape de mare. 🙂

De atunci insa a trecut mult timp. In ordine cronologica, ultima noastra calatorie s-a intamplat weekendul trecut, la Cluj. Pentru mine a fost prima data cand am vazut orasul. Blondul mai fusese intr-o tabara prin imprejurimi. Ne-am revazut prietenii, ne-am plimbat prin vestita Gradina Botanica unde cel mai mult mi-au placut lotusii, am vizitat Muzeul Etnografic – o adevarata parada de obiceiuri, unelte, obiecte si porturi taranesti din zona Ardealului si nu numai, o frumoasa bucata de folclor si istorie -, am baut cafea Julius Meinl langa clopot, aproape de kilometrul zero, am intrat in Catedrala ortodoxa – una din putinele de acest gen pe care le-am vazut si care m-au impresionat atat (de data aceasta, Catedrala catolica nu mi s-a mai parut asa impunatoare, prin comparatie) si am fost la biliard in “Clujana” (vechea fabrica de incaltaminte din care doar un singur raion mai este functional). Mall-urile le-am ocolit intentionat. Iar a doua zi, am zburdat cu masina prin imprejurimi. Am ajuns la “Laguna Albastra” – o balta verzui-albastra, pierduta printre stufaris si mormane de argila, la marginea careia populatia de la oras, facea plaja si/sau gratare. Am facut si o oprire la o cabana dintre doua drumuri, pe langa Aghiresu, unde ospatarii erau extrem de obositi si zapaciti: de patru ori au venit sa ne serveasca mancare pe care nu o comandasem. Drumul nostru a continuat pana la barajul de la Belis – lacul de acumulare fiind frumos, mare si limpede, cu atmosfera senina. Locul mai este prevazut si cu cateva restaurante curatele, dar mai tot timpul ocupate si cu ospatari fara chef. Mai cinstit e sa te duci cu cortul, sa stai si o noapte si sa faci picnic pe insulita din mijlocul lacului. 🙂 Pentru weekend la Cluj, WizzAir are oferte bune la bilete daca le cumperi din timp. Intarzierea este de maxim 30-50 de minute si se pare ca inevitabila! 😀 Zborul insa este frumos, scurt si sigur. La intoarcere am avut vreme buna si s-au vazut muntii. 🙂

Ciclul peregrinarilor, va urma. 😉