Spuse de A. (cu ‘A’ de la bunatate)

April 25, 2008

C. si-a asteptat cu bratele deschise prietena din Olanda – plecata acolo la studii si intoarsa acasa fara un ban de paine. C. a gazduit-o, i-a dat bani fara pretentia de a-i fi inapoiati vreodata si a ajutat-o pana cand prietena s-a pus pe picioare. Imi place sa cred ca oricine ar face acest lucru pentru un prieten aflat in nevoie.

 

Caminul de la Universitatea din Cluj se inchisese pe perioada vacantei, iar el ar fi vrut sa stea langa iubita lui care lua meditatii pentru arhitectura acolo. Bani nu aveau prea multi iar naveta Marasesti-Cluj era istovitoare. Salvarea a venit din partea unei prietene care le-a imprumutat o camera din apartamentul ei si astfel si optiunea “cort” a fost taiata de pe lista.

 

Al. se indrepta spre serviciu, binedispus de soare si de strada curata. Deodata s-a trezit ca trebuie sa faca slalom printre cateva bidoane de plastic turtite si pungi de chipsuri aruncate la intamplare, pe asfalt. Ca dimineata altuia sa nu fie stricata in acelasi mod, Al. s-a aplecat dupa ele, le-a strans si le-a dus acolo unde le era locul de drept: la gunoi.

 

A. n-avea bilet, nici in statie nu exista vreun chiosc de unde sa cumpere si era prea tarziu sa isi intrerupa traseul la un moment dat unde ar fi gasit asa ceva. Noroc cu o colega de serviciu intalnita pe autobuz, care i-a dat biletul ei si care a salvat-o de posibile momente jenante cu controlorii. A. i-a promis sa i-l inapoieze. 😛

 

In seara aceea era concertul Haggard si el il asteptase atat! Dar tot in seara aceea, prietena lui avea mari probleme existentiale. O parasise iubitul, nu mai avea incredere in ea, nu mai putea sa lupte, toate nenorocirile se abatusera asupra ei, fara iesire. N-a avut inima sa o lase singura. Astfel ca mai tarziu cu 18 ore si cu un concert in minus, el a reusit sa readuca speranta in sufletul prietenei sale. Bunatatea inseamna si sa renunti la tine pentru binele altuia.


Doua intamplari scurte

April 21, 2008

Si pentru ca tot ma napadisera amintirile din facultate, acum vin de la o intalnire cu gasca din Que Passa. A fost frumos si cu ocazia asta am mai aflat niste “bunatati” pentru voi.

Pe vremea cand Sovata era in trend, prietena noastra O. isi facuse un obicei sa mearga acolo, la distractie. Gandurile zburau in toate partile, lumea era libera si zapacita. Nu pot sa descriu atmosfera decat din inchipuiri si imi pare rau ca a trecut pe langa mine moda cu pricina. Ei, dar nu despre asta e vorba! Surpriza s-a intamplat atunci cand prietenul ei s-a trezit ca este acostat de un necunoscut care ii stia numele, data de nastere si amanunte despre parinti. Nu, nu era extraterestru si nici ghicitor in stele! Pur si simplu ii gasise mai demult buletinul si vazandu-i pe tineri frecventand des locul, s-a gandit ca atunci cand ei vor reveni, ii va si inapoia buletinul prietenului lui O. A asteptat rabdator si cu prima ocazie in care l-a recunoscut pe posesorul de drept al cartii de identitate, n-a pregetat nici o clipa. Iar prietenul lui O. habar n-avea ca e in minus cu identitatea pe foaie… de vreo doua luni, doar! 😛

In Parcul Tineretului, dupa cateva beri reci la terasa, prietena lui O. s-a trezit ca nu mai are portofel. Panica! Asa cum se intampla in legile lui Murphy, exact atunci cand cauti mai abitir, nu gasesti! Dar dupa cateva zile… ce sa vezi in cutia postala?!?! Chiar portofelul, intact!!! Tot din legile lui Murphy: atunci cand nu cauti, gasesti! 🙂

Multumesc O.! 😉


O alta poveste, tot buna, tot imprumutata

April 21, 2008

Si povestile bune continua… e ca un drog… si sper sa se molipseasca cat mai multi! Am inceput sa imi intreb prietenii despre ce fapte bune isi aduc aminte ca au facut, au vazut sau la care au participat, sa ii indemn sa scrie despre ele sau macar sa imi povesteasca (si scriu eu, nici o grija!). Si cum toata ziua de ieri am colindat terasele si ne-a batut soarele in cap, am stat de povesti. Iar A. si-a amintit de patania cuiva, tot de pe RATB. Se pare ca mijloacele de transport in comun sunt uneori locuri prielnice si pentru fapte bune, ci nu numai pentru invective strecurate printre dinti sau inghionteli rautacioase. In autobuz, un tanar vorbea la telefon si asa cum adeseori se intampla, toata lumea din jur i-a auzit povestea: era din Chisinau si de o zi aterizase in Bucuresti, intors dintr-un voiaj prin strainatate. Cum a pus piciorul in tara, ghinioanele au curs garla: i s-au furat bagajele, actele si banii, plus ca nici card nu mai avea asa incat rudele sa il poata ajuta cu ceva. Diabetic si dependent de insulina, baiatul fusese plimbat pe la mai multe spitale romanesti intreaga zi, ca la final sa primeasca doar o doza mica de insulina, insuficienta. Satul de toate, incerca sa gaseasca impreuna cu prietenul de la capatul firului, o solutie. Cum sa faca rost de bani sa isi cumpere singur injectia necesara pana si-ar fi recuperat actele si restul?!? Situatia era disperata! Dar prin nu-stiu-ce minune, un om bun a avut initiativa si apoi toti ceilalti l-au urmat imediat, ca unul: au facut cheta in autobuz si repede s-a strans o suma frumusica din care baiatul a putut sa isi cumpere injectia si astfel sa evite o criza. Uneori e suficient ca un singur om sa faca primul pas. 🙂


Bunatate imprumutata

April 18, 2008

Dupa ce a citit ultimul meu post, L. mi-a impartasit o intamplare cu oameni buni, la care a asistat recent si de care a fost impresionata. Fiind la o bere cu prietenii si fiind inceput de weekend, L. & Co. s-au asezat pe unde au apucat, intre timp stand cu ochii in patru dupa o masa mai incapatoare. Cand in sfarsit au obtinut-o s-au mutat repede, bucurosi. Seara a continuat in mod placut. Multe rasete, glume si astfel orele au trecut repede. La un moment dat, unul din prieteni si-a dat seama ca nu mai are geanta cu el si si-a adus aminte ca a lasat-o la masa la care statusera initial. Degeaba s-au intors acolo, au cautat prin jur, pe o arie larga, geanta – nicaieri! Si acolo inghesuise toata viata lui: acte, unul din mobile, hartii de tot felul, numarul de telefon al ultimei cuceriri (asta e de la mine!). Cu o mica urma de speranta, a sunat la telefonul ramas in geanta – cine stie! poate ca printr-un noroc fenomenal, hotul o sa ii raspunda politicos si o sa stabileasca de comun acord, un loc de intalnire pentru a-i inapoia macar actele. Si pentru ca viata ofera tot timpul surprize atunci cand te astepti mai putin, hotul s-a metamorfozat in femeia care stergea mesele si facea curat – o femeie cinstita si buna, cu ochi luminosi. Ea a venit tremurand de emotie, cu geanta inapoi la “pagubit”. Multumim! 🙂


Bunatate.org

April 18, 2008

Am tot citit despre random acts of kindness, mi-a placut mult si mi-am tot stors creierii in cautarea unor fapte bune din trecutul meu. Credeam ca nu o sa imi aduc aminte nimic concret, dar mi-am lasat timp si iata:

 

“1. De curand, eram foarte grabita (aveam programare la doctor) si trebuia sa prind tramvaiul care se apropia de statie. Am alergat intr-un suflet pana la chioscul de bilete, fluturand in mana bancnota de 1 leu si stupoare… biletul era 1.3 lei. N-aveam cei 0.3 lei ca sa imi completez suma. De obicei, merg cu metroul si pe jos. 😀 Atat de obisnuita eram ca cei din spatele ghiseului sau tejghelei sa nu imi dea marfa decat daca am suma corecta si completa (desi in situatia inversa, intotdeauna las rest, fara sa ma uit) incat mare mi-a fost mirarea cand casierita mi-a dat bilet chiar si fara cei 0.3 lei lipsa. Ne-am inteles repede din priviri caci nici macar n-am apucat sa spun “Va rog!” si “Multumesc!”, ca m-am si intors pe calcaie si am inceput iar sa alerg dupa tramvai. L-am prins in ultima secunda. :D”

 

“2. Intotdeauna cand un tramvai sau un autobuz care pleaca din statie si ma vede in urma, alergand (nu stiu de ce naiba tot alerg eu dupa mijloacele de transport in comun, in loc sa imi gasesc o cauza mai buna!) si se opreste ca sa deschida usile numai pentru mine, salvandu-mi astfel cateva minute bune din viata, simt cum o mare bunatate se revarsa asupra mea – izvorul fiind bineinteles soferul vehiculului. :)”

 

“3. Atunci cand imi cumparam tigari de la chiosc (acum nu mai fumez si deci nu mai fac opriri la chiosc!), deseori mi se intampla ca din neatentie si graba, sa platesc si sa uit pachetul la vanzator. La fel de des stiu ca se striga dupa mine: “Domnisoara! Doamna!” (cum le venea sa zica mai repede!) fie chiar de catre vanzator, fie de catre clientul urmator – de fiecare data insa, de catre oameni cu suflet bun. Multumesc! :)”

 

“4. Pe vremea facultatii, cand aveam perioade lungi in care sufeream de foame si de lipsa de bani, ne facusem o “prietena” – vanzatoare la alimentara din colt – in baza originii brailene comune. S-a intamplat pur si simplu, ca din conversatie atunci cand cumparam paine si tigari, sa descoperim ca rudele ei locuiesc chiar foarte aproape de cartierul in care am crescut eu. Nefiind o persoana cu dare de mana, m-a rugat de doua ori – cand mai am drum pe-acasa, pe la Braila – sa le duc rudelor ei cate un pachet cu diverse lucruri plus bani. Am servit-o cu mare drag, desi pachetele ne ingreunau pe tren iar intre timp, noi trebuia sa rezistam cu stoicism sa nu tabaram pe bunatatile dinauntru (disperarea produce de multe ori, ganduri ridicole!). Oricum atunci cand aveam nevoie, doamna (nu ii mai stiu numele) ne dadea pe datorie parizer si oua pentru omleta. Iar daca vroiam sa ne facem de cap, ceream si napolitane cu cacao pentru desert. Din pacate, n-a durat mult timp acest huzur caci doamna vanzatoare s-a angajat in alta parte, iar ceva mai tarziu chiar alimentara s-a desfiintat. De atunci, n-am mai luat nici noi pe datorie si nici familia din Braila n-a mai primit pachete de la o necunoscuta.”

 

“5. M-am induiosat toata, atunci cand am vazut in metrou o batranica cu baston cum si-a cedat locul de pe scaun in favoarea unei femei insarcinate (aflata in ultimul trimestru, cred!) si care transpira ca un porc in inghesuiala din tren.”

 

“6. Ploua torential si eu fara umbrela in statia de autobuz. Nu stiu daca lipsa de inspiratie sau lipsa mea de noroc a fost cauza surprinderii mele pe picior gresit in asa atmosfera jilava, dar iata ca ma udam pana la piele si gata! Iar autobuzul nu mai venea. Cand deodata, cineva ma surprinde si imi ofera jumatatea lui de umbrela. Astfel si-a impartit benevol si pentru cateva minute, intimitatea de sub umbrela cu o necunoscuta. Multumesc. :)”

 

Din gesturi mici se face o lume mare.