Reluare ###

Punct si de la capat. Dupa o perioada de “grele” incercari, tumult intelectual si diverse scurte si lungi calatorii, imi trag putin sufletul si reiau blogul. Mi-era dor si fiecare zi a mea se incheia cu regretul ca “Nici azi n-am scris nimic! 😦 ” Plus ca vraful de carti cumparate de la Bookfest (despre care n-am mai apucat sa spun cat de mult mi-a placut si m-a frustrat totodata, pentru ca sunt lacoma la carti si nu ma multumesc cu putin; am nimerit ziua “Fara zahar” si ne-am hlizit (eu cu Larisu’ meu drag – sic!) de glumele si melodiile baietilor, apoi m-am “certat” cu prada mea grea pana acasa si tot as mai fi vrut! :P) ma asteapta mustrator. Mi-am facut “plinul” de Isabelle, am mai luat un Marquez (pentru colectie!), am gasit acolo ultimul Kundera, iar ca “noutati” – m-am “aruncat” la Vonnegut, Fowles, Steinbeck, Monica Lovinescu si Oscar Wilde (o biografie)… “Lumea lui Garp” am cumparat-o repede dupa ce imi facuse “pofta” terorista si ma chinui de atunci sa o incep, iar Pamuk sta la pagina 40 de vreo cateva saptamani. Vreau TIMP mai muuult! 😀 Aaa, si am vazut ca Rebecca Miller (fiica lui Henry Miller) are o carte publicata la editura Trei (pentru cunoscatori :P) ! Si tot la Bookfest, am vazut promotie la integrala “In cautarea timpului pierdut” de la Corint. Foaarte frumoos! 🙂

Povestea cu Parisul o sa ramana neterminata asa cum sta bine tuturor lucrurilor frumoase si unice. Acolo m-am simtit cum ma simt aici de ceva timp incoace: pe fuga, cu prea multe de facut, de fiecare data altceva, incantator, dar obositor. Singurul regret: n-am ajuns la Versailles. Singura surpriza: mormantul lui Edith Piaf din Pere Lachaise. Despre Brugge insa as scrie acum! E un oras ca un basm din “O mie si una de nopti” (desi, deloc exotic)! Blondul l-a ales printre orasele in care ne-am muta la un moment dat, daca am pleca vreodata din tara. Anul trecut, a fost selectata Florenta, iar lista continua. 🙂 In Brugge, ca biciclist esti “rege”! La fel e si in Amsterdam, cu diferenta ca in Brugge mai sunt si trotuare pentru pietoni! 😛 Am nimerit o perioada plina de concerte acolo: tobosari de parc, condusi de un negru melodios si dansator, rastafari in piata centrala si reggae pe scena, dansuri tribale si bere. Mii de feluri de bere in vitrine, la terase, pe iarba si pe strada. Chocolaterii pe toate drumurile si mai ieftine decat in Bruxelles. Canale ca in Venetia, dar fara mirosul puternic de acolo. Oameni ospitalieri desi cam putini pe strada (in afara de turisti). Autobuze cu trasee serpuitoare si zapacitoare, incat puteai sa dormi linistit o ora pana ajungeai la destinatie desi distanta de parcurs era mica sau puteai sa te ratacesti cu succes. Cladirile sunt vechi, colorate si te binedispun, podurile de sute de ani te asteapta oricand sa treci pe sub ele cu barca si sa le atingi curba, muzeul de ciocolata te imbie cu exponatele sale dulci, iar morile de vant de la margine sunt nota specifica a zonei – lucru care nu trebuie ratat de nimeni. 🙂 E un oras in care sa te mai intorci, e un oras in care sa locuiesti si e un oras in care sa iti cresti linistit copii. De curand am vazut si un film cu imagini de acolo – se numeste “In Brugge” si joaca cu mult haz Colin Farell. 😉

Despre Amsterdam o sa incerc sa nu spun foarte multe. Acolo fie te duci singur, fie te duci cu multi prieteni. Ca sa simti orasul trebuie: sa fumezi cel putin un joint, sa intri in muzeul sexului, sa locuiesti in Cartierul Rosu si sa te incapatanezi sa fii pieton. Ce m-a impresionat: “American Book Center” din Spui Market si muzeul Van Gogh. “American Book Centre” este o librarie impresionanta cu carti in limba engleza, in care as vrea sa locuiesc o vreme. 🙂 Iar muzeul este ticsit de operele maestrului, plus operele catorva prieteni precum Gaugain si Toulouse-Lautrec. E un muzeu care isi merita banii. Casa Annei Frank era inconjurata de turisti doritori sa vada camera in care familia de evrei s-a ascuns de furia nazista, dar pretul de 7.5 euro mi s-a parut nejustificat de mare. Mai bine, cumperi jurnalul si il citesti in aceeasi bani. 😛 Gradina zoologica se pare ca este o adevarata aventura, animalele nefiind ingradite cu nimic, iar gradina botanica are niste sere impresionante, ca niste jungle, in care inca de la primul contact ti se inmoaie tricoul pe spate, dar merita. La “Madam Tussaud” n-am intrat, montati din tara ca nu se merita si ca e scump. Am preferat promenada pe strada de langa, unde se face shopping. 😀 Tot in Amsterdam am mancat cel mai bine mancare chinezeasca facuta pe loc, la wok – absolut, delicioasa!

In circuitul nostru, am ajuns si la mare – la Marea Nordului – in Oostende, un orasel-port aflat la un sfert de ora cu trenul de Brugge. Am aterizat in plin weekend de sarbatoare, cu bazar, concerte, si turisti cu duiumul. Vremea a tinut cu noi in ziua respectiva asa ca am putut sta linistiti pe plaja intinsa. Marea vikingilor ni s-a aratat plina de corabii cu vele si panze albe de parca neamul cel razboinic si praduitor ar fi asteptat clipa pentru atac. Vikingul meu blond a incercat sa dea piept cu apa, dar frigul i-a rapus repede elanul. Inainte de plecare, am stat la un concert “Follia”, am cumparat albumele, am luat autografe, am facut poze si ne-am bucurat sa auzim ca baietii au fost in Romania, la festival, la Targul-Mures si au o melodie inspirata din folclorul nostru. In mod cert, mi-ar placea sa locuiesc in Brugge, asa aproape de mare. 🙂

De atunci insa a trecut mult timp. In ordine cronologica, ultima noastra calatorie s-a intamplat weekendul trecut, la Cluj. Pentru mine a fost prima data cand am vazut orasul. Blondul mai fusese intr-o tabara prin imprejurimi. Ne-am revazut prietenii, ne-am plimbat prin vestita Gradina Botanica unde cel mai mult mi-au placut lotusii, am vizitat Muzeul Etnografic – o adevarata parada de obiceiuri, unelte, obiecte si porturi taranesti din zona Ardealului si nu numai, o frumoasa bucata de folclor si istorie -, am baut cafea Julius Meinl langa clopot, aproape de kilometrul zero, am intrat in Catedrala ortodoxa – una din putinele de acest gen pe care le-am vazut si care m-au impresionat atat (de data aceasta, Catedrala catolica nu mi s-a mai parut asa impunatoare, prin comparatie) si am fost la biliard in “Clujana” (vechea fabrica de incaltaminte din care doar un singur raion mai este functional). Mall-urile le-am ocolit intentionat. Iar a doua zi, am zburdat cu masina prin imprejurimi. Am ajuns la “Laguna Albastra” – o balta verzui-albastra, pierduta printre stufaris si mormane de argila, la marginea careia populatia de la oras, facea plaja si/sau gratare. Am facut si o oprire la o cabana dintre doua drumuri, pe langa Aghiresu, unde ospatarii erau extrem de obositi si zapaciti: de patru ori au venit sa ne serveasca mancare pe care nu o comandasem. Drumul nostru a continuat pana la barajul de la Belis – lacul de acumulare fiind frumos, mare si limpede, cu atmosfera senina. Locul mai este prevazut si cu cateva restaurante curatele, dar mai tot timpul ocupate si cu ospatari fara chef. Mai cinstit e sa te duci cu cortul, sa stai si o noapte si sa faci picnic pe insulita din mijlocul lacului. 🙂 Pentru weekend la Cluj, WizzAir are oferte bune la bilete daca le cumperi din timp. Intarzierea este de maxim 30-50 de minute si se pare ca inevitabila! 😀 Zborul insa este frumos, scurt si sigur. La intoarcere am avut vreme buna si s-au vazut muntii. 🙂

Ciclul peregrinarilor, va urma. 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: