Koop si Lahiri

January 29, 2008

Azi a fost iar o dimineata frumoasa… mult soare pentru care am si lasat blugii acasa in favoarea fustei, am avut muzica buna si noua in mp3 (dupa muuuult timp) si am citit frumoase povestiri indiene (dupa un weekend aproape sinucigas). Sa detaliez!!! Ieri, o buna prietena mi-a trimis un link de youtube…dar din cauza internetului limitat si controlat de la “minunatul” nostru loc de munca, n-am putut sa ma uit in intregime la videoclip. Mi l-am trimis acasa pe mail si asa am descoperit muzica celor de la Koop si mai ales ultimul lor album format din multe “featuring…”. Cel mai bun featuring cred ca le iese cu “ratusca cea urata” – care apare si in videoclip (Yukimi Nagano) – cu vocea plina de mister, invaluitoare, situata undeva intre Macy Gray si Amy… pe ritmuri de jazz amestecate cu miscari de charlestone… J Frumos, frumos… Alte voci: Ane Brun, Earl Zinger. Cat despre povestiri, in weekend mi-a ales blondul o carte la intamplare din “vasta” noastra biblioteca si s-a nimerit sa fie Jhumpa_Lahiri. Nu ma omor dupa seriale scurte decat la TV…nu si in carti, dar Lahiri a stiut sa ma prinda. Sunt povestiri despre oameni normali care devin exceptionali prin latura lor tragica pe care englezoaica de origine hindu a exploatat-o cum nu se poate mai bine. Plangi cu ei cand isi pierd copilul, cand le e dor de tara, cand se instraineaza unul de altul, cand isi cauta originile in alte tari… si iti dai seama ca poti fi oricand unul dintre ei. Astfel am descoperit o noua combinatie: asculti Koop in timp ce o citesti pe Lahiri, in metrou, desigur! 😛 There is heaven! Enjoy! J


“Viata lui Pi”

October 2, 2007

De cand m-am intors din concediu, am inceput sa citesc “Viata lui Pi”. Avand ragaz pentru lectura doar pe metrou, viata lui mi se pare luuunga, luuunga. E un altfel de Robinson Crusoe, crescut langa animale ca si Mowgli, intelegandu-le comportamentul, caci parintii aveau gradina zoologica, undeva prin India. E un baiat care nu s-a putut decide ce religie ii place cel mai mult si atunci le-a imbratisat si le-a iubit pe toate in mod egal. De multe ori mi se intampla ca viata mea sa curga paralel si asemanator cu cartea pe care o citesc. De la Pi mi-a placut ca stia ca “moartea e invidioasa pe viata pentru ca viata este atat de frumoasa”, ca a descris cum un urangutan poate plange si simti revolta, durerea la fel ca un om si ca si-a dorit atat de mult sa traiasca si s-a luptat cu tot ce-a avut la indemana pentru asta. Pi este povestea unui baiat cu care merita sa te imprietenesti…. 🙂