Birouri, pictori si carti

July 5, 2011

Dupa doua luni de cand am revenit in campul muncii, iata ca iau o pauza… mica… Nu mai am chef. Brusc mi-am dat seama ca pot. Pot sa stau treizeci de minute sa scriu ceva, orice, doar sa scriu, dar nu cod, nu sintaxe, nu statistici va rog… 🙂 Cat vor fi altii in vacanta, destul o sa ma ocup de statisticile lor, o sa rulez tabele si macro-uri, o sa fac ponderi si axe, sort-uri si torturi… Si o sa citesc doar pe metrou, o sa vad filme pe bucati doar seara si pentru ca sunt prea obosita o sa adorm repede la ele, o sa stau in parc cu copilul doar cate o ora sau doua tot seara, o sa am timp sa mananc in familie doar in weekend-uri si o sa scriu pe blog doar in pauzele mici de treizeci de minute… foarte rare…

Am inceput o carte de Llosa, despre viata lui Gauguin. Eugène Henri Paul Gauguin. Imi place ca Llosa a reusit sa intre in mintea pictorului, sa te faca sa vezi actul creatiei, suferinta, omenescul din spatele operei. Cartea este de fapt impartita intre viata lui Gauguin si viata bunicii lui – o militanta pentru drepturile muncitorilor si femeilor in ani de restriste pentru acest gen de libertati. Partea asta a cartii ar fi plictisitoare fara incursiuni in amintirile picante ale bunicii. Andaluza este o femeie prea voluntara, pentru gustul meu, cu idei prea fixe – o lesbiana care uraste sexul si pe barbati dupa ce a trait o drama casnica in anii tineretii, dar curajul ei este clar de admirat. Am ajuns abia pe la mijloc cu lectura (drumul meu cu metroul nu este atat de lung pe cat as vrea uneori :P) deci nu pot decat sa estimez sfarsitul tragic al ilustrelor personaje. Oricum parcursul lor si felul in care este povestit face din “Paradisul este dupa colt” o carte buna de citit vara aceasta.