Castel Film

De cand am intrat in randul “proletarilor”, am avut parte de companii care au evoluat conform modelului american, ajungand intr-un final apoteotic la “minunate” birouri tip cube, la team-building-uri din ce in ce mai restranse ca timp si la singura petrecere mai serioasa de peste an – “clasica” de Craciun, de la inceputul lunii decembrie (sic!)… Si de cand tot particip la team-building-uri, am reusit sa imi formez o parere… Initial, se facea de capul angatilor… in fiecare seara, prin Regie, la bere, pizza si clatite uriase (mmm…. bune mai erau!)… Apoi la petrecerile organizate, cu tema (remember “pink-party”), aceeasi angajati se dezmatau cum stiau si puteau mai bine indemnati subtil de alcool… si astfel, se formau traditii, vedete, perechi non-conformiste…. Mai tarziu, in alta firma, cu alte “traditii”… am vazut ca poti sa angajezi o alta firma (cum s-ar zice: terta) care sa se ocupe de socializarea angajatilor, sa le ofere distractii, jocuri, pe scurt – sa ii puna la treaba pe comunicare. Faza asta iti restrange libertatea, dar te si obliga sa faci fata la situatii noi (remember: tiroliana) si cine-stie… poate iti descoperi noi veleitati!… Asa s-a intamplat acum cu unii dintre colegii mei, la ultimul “team-building”. De obicei, “traditia” (sau altceva?!? 😛 ) obliga sa se tina sub secret locatia si tema pana in ultimul moment. Si ce sa vezi? Am ajuns pe – cum se zice: “platourile de filmare” de la Castel Film – stiti masinile alea mari pe care le mai vedeti din cand in cand prin Bucuresti cu sigla cu turnuletele crenelate! – si am avut o hala intreaga numai pentru noi (“Stage 4” din cate am retinut, sau aia era scena cea mai mare – a 2a dupa “the best from” Hollywood 😀 )… In astfel de hale se filmeaza de obicei, scenele de interior (am aflat ca astea le include si pe cele de amor – hmmm!) si sunt antifonate bine, calduroase, foarte inalte si mari. Am avut o camera de filmat si un casting-operator (a.k.a Horatiu – hihi!). Actori, regizori, figuranti, scenografi, costumieri, machiori si cei care “au frecat menta” ne-am ales intre noi… o selectie cumva naturala si toata lumea a fost multumita… 🙂 Orgoliile de regizor, fitzele de star, grija excesiva a machiorilor, costumierilor – desi la prima filmare! – au existat, repetitiile la fel – obositoare chiar si pentru figuranti, iar timpul s-a dilatat – am fi avut nevoie de 2-3 zile pentru o filmare “ca la carte”, pentru ca erau multe detalii de pus la punct chiar si numai pentru 5 secunde de film. Dupa ce am obtinut – finally! – un “I love rock’n’roll” mai bun ca originalul, am dat o tura si prin jur, prin “castel”… Am vazut decoruri de western, pe cele din “Cold mountain” – inca nu le dadusera jos! -, orasul englezesc al lui Sherlock Holmes si caluti, caluti frumosi de tot – actori in cele mai multe filme… 🙂 Apoi am mai cantat de vreo cateva ori “I love rock’n’roll” si la petrecerea de dupa… Stiti ca si cei de la Hollywood, ne-au copiat cu petrecerea aia “de dupa” … Oscar-uri… 😀