Autobiografie

December 25, 2008

Ieri… m-am nascut:

un trup de lut…

Azi… vreau sa stiu:

ce-a fost, ce va fi mai tarziu.

Maine… de ma voi sparge:

chip de lut…

Ca Decebal voi rade!

… e inca Azi…

iubesc

muncesc

si cant…

Traiesc!

Alexandra Gh. Gheorghiu – anul III B, Liceul “Nicolae Iorga”, Braila

Advertisements

(Rase ea diabolic)

December 3, 2008

Ma intretineam intr-o discutie interesanta si plina de aplomb, pe messenger, cand mi-a venit ideea de a o completa si asezona cu observatii de genul: (rase ea diabolic), (zise el incruntat) in loc de emoticoane. Probabil nu este o idee noua, nici vreuna notabila dar iata ca mi-a dat motiv sa mai scriu pe blog. L-am parasit treptat, pe nesimtite si m-am trezit intr-o dimineata ca sufar. Noaptea adorm prea repede ca sa imi dau seama. Iar in ultima vreme m-au insotit evreii din “.. intuneric si dragoste” in noptile si zilele mele negre. Ma lovesc tot timpul de oameni pe metrou sau in autobuz. Uneori ii iubesc cu mirosul sau cu pipaitul involuntar, alteori raman surprinsa de animalele si raceala care mi se aseaza alaturi. Am crezut ca atunci cand nu mai ai cuvinte, se asterne tacerea. Dar si tacerea poate fi activa. Am vazut “Ducesa” si m-am revoltat. Societatea asta despotica, patriarhala isi mai arata coltii inca si azi. De curand a aparut o campanie buna pentru “Femeile din umbra. Umbre.” Iar putin mai demult, s-a vorbit despre femeile din blogosfera si promovarea lor. Am ratat atunci leapsa. Eram cu cateva cuvinte in minus la mine. Sunt fericita ca sunt femeie. 🙂