Stam bine primavara

April 25, 2008

Entuziasmul Smillei m-a molipsit, de parca oricum nu era capul meu deja suficient in nori… De cateva zile plutesc, munca trece pe langa mine, ma bate pe umar a mustrare si eu ii tot dau ignore – “Pai, pana cand?!?”. Avem planuri maaari de vacanta, planuri care au inceput sa prinda contur, iar nerabdarea creste cu atat mai mult cu cat se apropie data plecarii. Pana atunci insa avem de trecut peste un Paste (sper cat mai frumos pentru toata lumea!) si peste zilele libere (putine!) care ni se dau de data asta. O sa plecam acasa, la Braila si de abia astept sa imi vad prietenii si in alt decor decat cel de la ClubArt si Green Horses. Sper la vreme frumoasa sa pot colinda prin orasul meu drag. Terorista mi-a facut chef de “Lumea lui Garp” si mi-am adus aminte ca am o restanta serioasa de book shopping. Apoi, am stabilit ca trebuie sa imi reinnoiesc garderoba cu rochite de vara plus niste ciupici comozi pentru umblat pe strazi (nu-i asa, blondule?!?) si poate prind saptamana viitoare niste dupa-amieze mai relaxate la munca incat sa dau o tura prin magazine (Ana, esti cu mine, da?!?). Ah, si vine luna mai, da?! Implinim un an in acte pe 5 si abia astept sa serbam dansand la nunta unor prieteni luna viitoare. Aseara, cand spalam geamurile de la balcon pe intuneric (am reusit intr-un final!), mi se invarteau in cap toate gandurile astea si acolo unde m-am entuziasmat mai tare, am lasat urme pe geam. 😛 E primavara de vina, domnilor! Vacanta frumoaaaaaaaaasa!!! 🙂

Advertisements

Spuse de A. (cu ‘A’ de la bunatate)

April 25, 2008

C. si-a asteptat cu bratele deschise prietena din Olanda – plecata acolo la studii si intoarsa acasa fara un ban de paine. C. a gazduit-o, i-a dat bani fara pretentia de a-i fi inapoiati vreodata si a ajutat-o pana cand prietena s-a pus pe picioare. Imi place sa cred ca oricine ar face acest lucru pentru un prieten aflat in nevoie.

 

Caminul de la Universitatea din Cluj se inchisese pe perioada vacantei, iar el ar fi vrut sa stea langa iubita lui care lua meditatii pentru arhitectura acolo. Bani nu aveau prea multi iar naveta Marasesti-Cluj era istovitoare. Salvarea a venit din partea unei prietene care le-a imprumutat o camera din apartamentul ei si astfel si optiunea “cort” a fost taiata de pe lista.

 

Al. se indrepta spre serviciu, binedispus de soare si de strada curata. Deodata s-a trezit ca trebuie sa faca slalom printre cateva bidoane de plastic turtite si pungi de chipsuri aruncate la intamplare, pe asfalt. Ca dimineata altuia sa nu fie stricata in acelasi mod, Al. s-a aplecat dupa ele, le-a strans si le-a dus acolo unde le era locul de drept: la gunoi.

 

A. n-avea bilet, nici in statie nu exista vreun chiosc de unde sa cumpere si era prea tarziu sa isi intrerupa traseul la un moment dat unde ar fi gasit asa ceva. Noroc cu o colega de serviciu intalnita pe autobuz, care i-a dat biletul ei si care a salvat-o de posibile momente jenante cu controlorii. A. i-a promis sa i-l inapoieze. 😛

 

In seara aceea era concertul Haggard si el il asteptase atat! Dar tot in seara aceea, prietena lui avea mari probleme existentiale. O parasise iubitul, nu mai avea incredere in ea, nu mai putea sa lupte, toate nenorocirile se abatusera asupra ei, fara iesire. N-a avut inima sa o lase singura. Astfel ca mai tarziu cu 18 ore si cu un concert in minus, el a reusit sa readuca speranta in sufletul prietenei sale. Bunatatea inseamna si sa renunti la tine pentru binele altuia.


My Crown Goddess

April 25, 2008

Imaginati-va cum Javier Bardem va sopteste si va alinta cu “my crown goddes” ani de-a randul, neincetat, cu accentul vesnic sexy al spaniolilor vorbitori de engleza si privindu-va obsesiv cum numai el poate (stiti privirea din “No Coutry For Old Man”!). Cu pasi marunti, dar neabatuti de la drumul prafuit al vietii, Fiorentino Arizo este un Don Juan mascat in vremuri grele. In numele zeitei sufletului lui, face victime din mai mult de sase sute de femei, pe toate insemnandu-le cu meticulozitatea unui colectionar intr-un caiet, alaturi de cate o descriere scurta si semnificativa pentru fiecare. Astfel, dupa mai mult de 50 de ani de asteptare, isi implineste iubirea si o pune sub carantina arborand steagul negru al holerei, nevrand sa mai scape vreodata din vraja ei. “Dragoste in vremea holerei” – filmul nu se ridica la valoarea pledoariei lui Marquez din cartea omonima (este unul din filmele care in mod clar dezamagesc daca il vezi dupa ce ai citit cartea!), dar personajul intruchipat de Javier Bardem este unul reusit si salvator. Cautand mai multe date despre actor, mi-au placut niste vorbe de-ale lui care m-au facut oarecum sa inteleg si rostul altui film – film pentru care a luat Oscar-ul: “I think the movie speaks of a lack of meaning in violence. I embody violence, I am violence itself in the movie, and there is a man . . . who is trying to understand the meaning of it and at the end there is no meaning.” Javier Bardem are inca multe de spus. 🙂


Doua intamplari scurte

April 21, 2008

Si pentru ca tot ma napadisera amintirile din facultate, acum vin de la o intalnire cu gasca din Que Passa. A fost frumos si cu ocazia asta am mai aflat niste “bunatati” pentru voi.

Pe vremea cand Sovata era in trend, prietena noastra O. isi facuse un obicei sa mearga acolo, la distractie. Gandurile zburau in toate partile, lumea era libera si zapacita. Nu pot sa descriu atmosfera decat din inchipuiri si imi pare rau ca a trecut pe langa mine moda cu pricina. Ei, dar nu despre asta e vorba! Surpriza s-a intamplat atunci cand prietenul ei s-a trezit ca este acostat de un necunoscut care ii stia numele, data de nastere si amanunte despre parinti. Nu, nu era extraterestru si nici ghicitor in stele! Pur si simplu ii gasise mai demult buletinul si vazandu-i pe tineri frecventand des locul, s-a gandit ca atunci cand ei vor reveni, ii va si inapoia buletinul prietenului lui O. A asteptat rabdator si cu prima ocazie in care l-a recunoscut pe posesorul de drept al cartii de identitate, n-a pregetat nici o clipa. Iar prietenul lui O. habar n-avea ca e in minus cu identitatea pe foaie… de vreo doua luni, doar! 😛

In Parcul Tineretului, dupa cateva beri reci la terasa, prietena lui O. s-a trezit ca nu mai are portofel. Panica! Asa cum se intampla in legile lui Murphy, exact atunci cand cauti mai abitir, nu gasesti! Dar dupa cateva zile… ce sa vezi in cutia postala?!?! Chiar portofelul, intact!!! Tot din legile lui Murphy: atunci cand nu cauti, gasesti! 🙂

Multumesc O.! 😉


Pentru prietena mea de departe

April 21, 2008

Am o prietena de care imi este  foarte dor si in plus, astazi e ziua ei de nastere. La Multi Aaaaani, draga mea! Am cautat prin mailurile vechi de yahoo pe care le schimbam odata, si mi-am adus aminte cu drag de multe lucruri: copiutele din facultate (marca ALIO :)), telefoanele nenumarate pe care ni le dadeam cand aveam de facut vreun proiect, reuniunile din preajma licentei pentru a rezolva grilele propuse, petrecerile din Tei, chiulurile de la cursuri finalizate intr-un bar via Dorobanti, diminetile reci de examen cand ne beam cafeaua pe Bastiliei, inghitind cu noduri din cauza emotiilor, preumblarile dupa tot felul de carti, pe la ambasade si la British Council. Eram (si inca vreau sa cred ca suntem!) o gasca mare si vesela. Cand incepeam sa ne sunam unul pe altul la telefon, tineam conferinte intregi. De la lucruri grave, legate de examene si proiecte, ne pierdeam ore in sir si ajungeam sa vorbim cate-n luna si-n soare. Apoi o luam de la capat caci ne dadeam seama ca n-am stabilit exact cum vom face proiectul X. Era o verva si un entuziasm in aer pe care de atunci nu il mai regasesc decat rar si niciodata in forma de atunci – memoria imi imbraca prietenii si intamplarile din anii facultatii intr-una dintre cele mai calde si mai dragi lumini imaginata vreodata. O sa postez aici cateva dintre mailurile (putine!) pe care le mai am de la ea (sper sa mai primesc in curand si altele!):

Aici era vorba despre unul din multele proiecte “aseiste”:

“hai salut mai, ce faci..inca mai dormi?…sau m-ai uitat cu proiectele…trimite-mi si mie la uml sa vad cum arata

ruxi” (prin 2003)

Aici am ajutat-o cu ceva (habar n-am ce-a fost!):

“bah, eshti super dulce, merci, sa stii ca pentru mine conteaza foarte mult chestia ca incerci sa ma faci sa trec peste problema asta, si sa stii ca si io ma gindesc la tine si o sa-tzi fiu alaturi orice probleme ai avea… dar itzi doresc din tot sufletu sa fi o.k.. .te pup si io… noapte buna… cred ca mai degraba spor la invatzat… sau la ce faci tu acum” (28 ian 2003)

De la mesaje siropoase, trecem tot la mailuri despre proiecte (cica nu e deloc corect sa ma refer la lucrarile din scoala cu denumirea de “proiecte”, dar noi asa le ziceam!):

“ce faci mai…e 2.10 noaptea si ma plictisesc de nu mai stiu ce sa fac…si desi sint obosita nu pot sa dorm…vezi ca abia astept chefu ala…te rog io sa-mi trimitzi si mie adresa de mail a lui sica …k…cam atit….. (4 feb 2003)

Aici deja plecase:

“fataaaaaaaaa

ce faci tu….

cum itzi merg povestile de dragoste?

tzine-ma la curent

io sint super bine…e tare rau aici…numai palmieri caldura de 36 de grade, tipi misto, un campus ca in beverly hills, si numai petreceri noaptea…asa ca nu ma mai tzin pe picioare……abia astept sa dorm puztin…ca nu se poate fara somn….

da aici timpu e preztios……

si aeru conditzionat ma omoara

te pupik si tzine-ma la curent”

Dupa ce a mai trecut timpul, imi povestea ce a mai facut pe-acolo:

“heheheh….muah muah…. stai linistita, si io voiam sa scriu…ca in ultimul timp am acces la net o gramada, sint iar in
murcia, stau fata in fata cu universitatea, si mi-a dat cineva un card de acces la net aici, asa ca am in fiecare zi 3-4 ore…., msn nu am

sint binisor…am inceput sa lucrez, da subti, la fostu bar 2 zile, ca aveau deja personal, si ma lasa asa pe ochi frumosi sa lucrez acum…si am mai gasit la un restaurant…de vro 3 zile, da e cam complicat, vine multa multa lume, si totu e nou pt mine…ma stresez..hehehe….vreau sa mai caut, ca sint aici de vro 3 sapt…

primu stadiu a fost ca nu gaseam nimik de lucru…deprimata, acu stadiu 2…am de lucru cat sa supravietuiesc si sa nu mai scot bani de pe card…astept urmatoarele faze…adica, imbogatirea rapida.-….hehehehe cam atat….

tu?ce noutati mai ai te pupic si mia scrie-mi….” (prin 2005)

Cand i-am trimis eu un mail luuung:

“fetita, ma bucur de un mail asa lung……

ma sperii cu coloana, ce ai? sper ca nimik grav….

aici au venit caldurile rau, azi sint 40 la soare, tot zic ca ma duc la plaja, da nu reusesc sa ma scol mai devreme de 2……

de casatorit nu cred ca ma mai… asa ca deocamdata sint turiist p-aici cu drept de sedere pana la jumatea lui iulie…asa ca mai vedem…..

pai tu ziceai ca vrei mare, ca te duci la greci, si acu iar planuiesti munti….cu coloana ta…..stai intinsa la soara, ca e tare bine……

noutati, nu stiu…..tu scrie-mi cand ai timp….

pupici si ai grija de tine” (18 mai 2006)

Siii cand am invitat-o la nunta:

“fetitzaaaaaa………………………..

CASA DE PIATRA……

 inca nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea….hehehe…..cind ne intilnim o sa fii maritata si la casa ta….hehehe, nu pot sa ajung, ca nu imi dau liber…..

 vad ca pina la urma o sa fie nunta eleganta, cercu militar……..frumos, io am fost la o receptie ceva acolo…si mi-a placut mult………..

 abia astept poze… sa nu ma uitzi……

 sa ai vreme frumoasa si sa fii fericita, iti doresc din suflet…..

 pupici” (24 aprilie 2007)

 

Acum eu sunt nevasta gospodina iar Rux tot cu ochii dupa mauri frumosi… 😛 Cu drag. 😉

 

 


O alta poveste, tot buna, tot imprumutata

April 21, 2008

Si povestile bune continua… e ca un drog… si sper sa se molipseasca cat mai multi! Am inceput sa imi intreb prietenii despre ce fapte bune isi aduc aminte ca au facut, au vazut sau la care au participat, sa ii indemn sa scrie despre ele sau macar sa imi povesteasca (si scriu eu, nici o grija!). Si cum toata ziua de ieri am colindat terasele si ne-a batut soarele in cap, am stat de povesti. Iar A. si-a amintit de patania cuiva, tot de pe RATB. Se pare ca mijloacele de transport in comun sunt uneori locuri prielnice si pentru fapte bune, ci nu numai pentru invective strecurate printre dinti sau inghionteli rautacioase. In autobuz, un tanar vorbea la telefon si asa cum adeseori se intampla, toata lumea din jur i-a auzit povestea: era din Chisinau si de o zi aterizase in Bucuresti, intors dintr-un voiaj prin strainatate. Cum a pus piciorul in tara, ghinioanele au curs garla: i s-au furat bagajele, actele si banii, plus ca nici card nu mai avea asa incat rudele sa il poata ajuta cu ceva. Diabetic si dependent de insulina, baiatul fusese plimbat pe la mai multe spitale romanesti intreaga zi, ca la final sa primeasca doar o doza mica de insulina, insuficienta. Satul de toate, incerca sa gaseasca impreuna cu prietenul de la capatul firului, o solutie. Cum sa faca rost de bani sa isi cumpere singur injectia necesara pana si-ar fi recuperat actele si restul?!? Situatia era disperata! Dar prin nu-stiu-ce minune, un om bun a avut initiativa si apoi toti ceilalti l-au urmat imediat, ca unul: au facut cheta in autobuz si repede s-a strans o suma frumusica din care baiatul a putut sa isi cumpere injectia si astfel sa evite o criza. Uneori e suficient ca un singur om sa faca primul pas. 🙂


Bunatate imprumutata

April 18, 2008

Dupa ce a citit ultimul meu post, L. mi-a impartasit o intamplare cu oameni buni, la care a asistat recent si de care a fost impresionata. Fiind la o bere cu prietenii si fiind inceput de weekend, L. & Co. s-au asezat pe unde au apucat, intre timp stand cu ochii in patru dupa o masa mai incapatoare. Cand in sfarsit au obtinut-o s-au mutat repede, bucurosi. Seara a continuat in mod placut. Multe rasete, glume si astfel orele au trecut repede. La un moment dat, unul din prieteni si-a dat seama ca nu mai are geanta cu el si si-a adus aminte ca a lasat-o la masa la care statusera initial. Degeaba s-au intors acolo, au cautat prin jur, pe o arie larga, geanta – nicaieri! Si acolo inghesuise toata viata lui: acte, unul din mobile, hartii de tot felul, numarul de telefon al ultimei cuceriri (asta e de la mine!). Cu o mica urma de speranta, a sunat la telefonul ramas in geanta – cine stie! poate ca printr-un noroc fenomenal, hotul o sa ii raspunda politicos si o sa stabileasca de comun acord, un loc de intalnire pentru a-i inapoia macar actele. Si pentru ca viata ofera tot timpul surprize atunci cand te astepti mai putin, hotul s-a metamorfozat in femeia care stergea mesele si facea curat – o femeie cinstita si buna, cu ochi luminosi. Ea a venit tremurand de emotie, cu geanta inapoi la “pagubit”. Multumim! 🙂