Stam bine primavara

April 25, 2008

Entuziasmul Smillei m-a molipsit, de parca oricum nu era capul meu deja suficient in nori… De cateva zile plutesc, munca trece pe langa mine, ma bate pe umar a mustrare si eu ii tot dau ignore – “Pai, pana cand?!?”. Avem planuri maaari de vacanta, planuri care au inceput sa prinda contur, iar nerabdarea creste cu atat mai mult cu cat se apropie data plecarii. Pana atunci insa avem de trecut peste un Paste (sper cat mai frumos pentru toata lumea!) si peste zilele libere (putine!) care ni se dau de data asta. O sa plecam acasa, la Braila si de abia astept sa imi vad prietenii si in alt decor decat cel de la ClubArt si Green Horses. Sper la vreme frumoasa sa pot colinda prin orasul meu drag. Terorista mi-a facut chef de “Lumea lui Garp” si mi-am adus aminte ca am o restanta serioasa de book shopping. Apoi, am stabilit ca trebuie sa imi reinnoiesc garderoba cu rochite de vara plus niste ciupici comozi pentru umblat pe strazi (nu-i asa, blondule?!?) si poate prind saptamana viitoare niste dupa-amieze mai relaxate la munca incat sa dau o tura prin magazine (Ana, esti cu mine, da?!?). Ah, si vine luna mai, da?! Implinim un an in acte pe 5 si abia astept sa serbam dansand la nunta unor prieteni luna viitoare. Aseara, cand spalam geamurile de la balcon pe intuneric (am reusit intr-un final!), mi se invarteau in cap toate gandurile astea si acolo unde m-am entuziasmat mai tare, am lasat urme pe geam. 😛 E primavara de vina, domnilor! Vacanta frumoaaaaaaaaasa!!! 🙂


Spuse de A. (cu ‘A’ de la bunatate)

April 25, 2008

C. si-a asteptat cu bratele deschise prietena din Olanda – plecata acolo la studii si intoarsa acasa fara un ban de paine. C. a gazduit-o, i-a dat bani fara pretentia de a-i fi inapoiati vreodata si a ajutat-o pana cand prietena s-a pus pe picioare. Imi place sa cred ca oricine ar face acest lucru pentru un prieten aflat in nevoie.

 

Caminul de la Universitatea din Cluj se inchisese pe perioada vacantei, iar el ar fi vrut sa stea langa iubita lui care lua meditatii pentru arhitectura acolo. Bani nu aveau prea multi iar naveta Marasesti-Cluj era istovitoare. Salvarea a venit din partea unei prietene care le-a imprumutat o camera din apartamentul ei si astfel si optiunea “cort” a fost taiata de pe lista.

 

Al. se indrepta spre serviciu, binedispus de soare si de strada curata. Deodata s-a trezit ca trebuie sa faca slalom printre cateva bidoane de plastic turtite si pungi de chipsuri aruncate la intamplare, pe asfalt. Ca dimineata altuia sa nu fie stricata in acelasi mod, Al. s-a aplecat dupa ele, le-a strans si le-a dus acolo unde le era locul de drept: la gunoi.

 

A. n-avea bilet, nici in statie nu exista vreun chiosc de unde sa cumpere si era prea tarziu sa isi intrerupa traseul la un moment dat unde ar fi gasit asa ceva. Noroc cu o colega de serviciu intalnita pe autobuz, care i-a dat biletul ei si care a salvat-o de posibile momente jenante cu controlorii. A. i-a promis sa i-l inapoieze. 😛

 

In seara aceea era concertul Haggard si el il asteptase atat! Dar tot in seara aceea, prietena lui avea mari probleme existentiale. O parasise iubitul, nu mai avea incredere in ea, nu mai putea sa lupte, toate nenorocirile se abatusera asupra ei, fara iesire. N-a avut inima sa o lase singura. Astfel ca mai tarziu cu 18 ore si cu un concert in minus, el a reusit sa readuca speranta in sufletul prietenei sale. Bunatatea inseamna si sa renunti la tine pentru binele altuia.


My Crown Goddess

April 25, 2008

Imaginati-va cum Javier Bardem va sopteste si va alinta cu “my crown goddes” ani de-a randul, neincetat, cu accentul vesnic sexy al spaniolilor vorbitori de engleza si privindu-va obsesiv cum numai el poate (stiti privirea din “No Coutry For Old Man”!). Cu pasi marunti, dar neabatuti de la drumul prafuit al vietii, Fiorentino Arizo este un Don Juan mascat in vremuri grele. In numele zeitei sufletului lui, face victime din mai mult de sase sute de femei, pe toate insemnandu-le cu meticulozitatea unui colectionar intr-un caiet, alaturi de cate o descriere scurta si semnificativa pentru fiecare. Astfel, dupa mai mult de 50 de ani de asteptare, isi implineste iubirea si o pune sub carantina arborand steagul negru al holerei, nevrand sa mai scape vreodata din vraja ei. “Dragoste in vremea holerei” – filmul nu se ridica la valoarea pledoariei lui Marquez din cartea omonima (este unul din filmele care in mod clar dezamagesc daca il vezi dupa ce ai citit cartea!), dar personajul intruchipat de Javier Bardem este unul reusit si salvator. Cautand mai multe date despre actor, mi-au placut niste vorbe de-ale lui care m-au facut oarecum sa inteleg si rostul altui film – film pentru care a luat Oscar-ul: “I think the movie speaks of a lack of meaning in violence. I embody violence, I am violence itself in the movie, and there is a man . . . who is trying to understand the meaning of it and at the end there is no meaning.” Javier Bardem are inca multe de spus. 🙂


Doua intamplari scurte

April 21, 2008

Si pentru ca tot ma napadisera amintirile din facultate, acum vin de la o intalnire cu gasca din Que Passa. A fost frumos si cu ocazia asta am mai aflat niste “bunatati” pentru voi.

Pe vremea cand Sovata era in trend, prietena noastra O. isi facuse un obicei sa mearga acolo, la distractie. Gandurile zburau in toate partile, lumea era libera si zapacita. Nu pot sa descriu atmosfera decat din inchipuiri si imi pare rau ca a trecut pe langa mine moda cu pricina. Ei, dar nu despre asta e vorba! Surpriza s-a intamplat atunci cand prietenul ei s-a trezit ca este acostat de un necunoscut care ii stia numele, data de nastere si amanunte despre parinti. Nu, nu era extraterestru si nici ghicitor in stele! Pur si simplu ii gasise mai demult buletinul si vazandu-i pe tineri frecventand des locul, s-a gandit ca atunci cand ei vor reveni, ii va si inapoia buletinul prietenului lui O. A asteptat rabdator si cu prima ocazie in care l-a recunoscut pe posesorul de drept al cartii de identitate, n-a pregetat nici o clipa. Iar prietenul lui O. habar n-avea ca e in minus cu identitatea pe foaie… de vreo doua luni, doar! 😛

In Parcul Tineretului, dupa cateva beri reci la terasa, prietena lui O. s-a trezit ca nu mai are portofel. Panica! Asa cum se intampla in legile lui Murphy, exact atunci cand cauti mai abitir, nu gasesti! Dar dupa cateva zile… ce sa vezi in cutia postala?!?! Chiar portofelul, intact!!! Tot din legile lui Murphy: atunci cand nu cauti, gasesti! 🙂

Multumesc O.! 😉


Pentru prietena mea de departe

April 21, 2008

Am o prietena de care imi este  foarte dor si in plus, astazi e ziua ei de nastere. La Multi Aaaaani, draga mea! Am cautat prin mailurile vechi de yahoo pe care le schimbam odata, si mi-am adus aminte cu drag de multe lucruri: copiutele din facultate (marca ALIO :)), telefoanele nenumarate pe care ni le dadeam cand aveam de facut vreun proiect, reuniunile din preajma licentei pentru a rezolva grilele propuse, petrecerile din Tei, chiulurile de la cursuri finalizate intr-un bar via Dorobanti, diminetile reci de examen cand ne beam cafeaua pe Bastiliei, inghitind cu noduri din cauza emotiilor, preumblarile dupa tot felul de carti, pe la ambasade si la British Council. Eram (si inca vreau sa cred ca suntem!) o gasca mare si vesela. Cand incepeam sa ne sunam unul pe altul la telefon, tineam conferinte intregi. De la lucruri grave, legate de examene si proiecte, ne pierdeam ore in sir si ajungeam sa vorbim cate-n luna si-n soare. Apoi o luam de la capat caci ne dadeam seama ca n-am stabilit exact cum vom face proiectul X. Era o verva si un entuziasm in aer pe care de atunci nu il mai regasesc decat rar si niciodata in forma de atunci – memoria imi imbraca prietenii si intamplarile din anii facultatii intr-una dintre cele mai calde si mai dragi lumini imaginata vreodata. O sa postez aici cateva dintre mailurile (putine!) pe care le mai am de la ea (sper sa mai primesc in curand si altele!):

Aici era vorba despre unul din multele proiecte “aseiste”:

“hai salut mai, ce faci..inca mai dormi?…sau m-ai uitat cu proiectele…trimite-mi si mie la uml sa vad cum arata

ruxi” (prin 2003)

Aici am ajutat-o cu ceva (habar n-am ce-a fost!):

“bah, eshti super dulce, merci, sa stii ca pentru mine conteaza foarte mult chestia ca incerci sa ma faci sa trec peste problema asta, si sa stii ca si io ma gindesc la tine si o sa-tzi fiu alaturi orice probleme ai avea… dar itzi doresc din tot sufletu sa fi o.k.. .te pup si io… noapte buna… cred ca mai degraba spor la invatzat… sau la ce faci tu acum” (28 ian 2003)

De la mesaje siropoase, trecem tot la mailuri despre proiecte (cica nu e deloc corect sa ma refer la lucrarile din scoala cu denumirea de “proiecte”, dar noi asa le ziceam!):

“ce faci mai…e 2.10 noaptea si ma plictisesc de nu mai stiu ce sa fac…si desi sint obosita nu pot sa dorm…vezi ca abia astept chefu ala…te rog io sa-mi trimitzi si mie adresa de mail a lui sica …k…cam atit….. (4 feb 2003)

Aici deja plecase:

“fataaaaaaaaa

ce faci tu….

cum itzi merg povestile de dragoste?

tzine-ma la curent

io sint super bine…e tare rau aici…numai palmieri caldura de 36 de grade, tipi misto, un campus ca in beverly hills, si numai petreceri noaptea…asa ca nu ma mai tzin pe picioare……abia astept sa dorm puztin…ca nu se poate fara somn….

da aici timpu e preztios……

si aeru conditzionat ma omoara

te pupik si tzine-ma la curent”

Dupa ce a mai trecut timpul, imi povestea ce a mai facut pe-acolo:

“heheheh….muah muah…. stai linistita, si io voiam sa scriu…ca in ultimul timp am acces la net o gramada, sint iar in
murcia, stau fata in fata cu universitatea, si mi-a dat cineva un card de acces la net aici, asa ca am in fiecare zi 3-4 ore…., msn nu am

sint binisor…am inceput sa lucrez, da subti, la fostu bar 2 zile, ca aveau deja personal, si ma lasa asa pe ochi frumosi sa lucrez acum…si am mai gasit la un restaurant…de vro 3 zile, da e cam complicat, vine multa multa lume, si totu e nou pt mine…ma stresez..hehehe….vreau sa mai caut, ca sint aici de vro 3 sapt…

primu stadiu a fost ca nu gaseam nimik de lucru…deprimata, acu stadiu 2…am de lucru cat sa supravietuiesc si sa nu mai scot bani de pe card…astept urmatoarele faze…adica, imbogatirea rapida.-….hehehehe cam atat….

tu?ce noutati mai ai te pupic si mia scrie-mi….” (prin 2005)

Cand i-am trimis eu un mail luuung:

“fetita, ma bucur de un mail asa lung……

ma sperii cu coloana, ce ai? sper ca nimik grav….

aici au venit caldurile rau, azi sint 40 la soare, tot zic ca ma duc la plaja, da nu reusesc sa ma scol mai devreme de 2……

de casatorit nu cred ca ma mai… asa ca deocamdata sint turiist p-aici cu drept de sedere pana la jumatea lui iulie…asa ca mai vedem…..

pai tu ziceai ca vrei mare, ca te duci la greci, si acu iar planuiesti munti….cu coloana ta…..stai intinsa la soara, ca e tare bine……

noutati, nu stiu…..tu scrie-mi cand ai timp….

pupici si ai grija de tine” (18 mai 2006)

Siii cand am invitat-o la nunta:

“fetitzaaaaaa………………………..

CASA DE PIATRA……

 inca nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea….hehehe…..cind ne intilnim o sa fii maritata si la casa ta….hehehe, nu pot sa ajung, ca nu imi dau liber…..

 vad ca pina la urma o sa fie nunta eleganta, cercu militar……..frumos, io am fost la o receptie ceva acolo…si mi-a placut mult………..

 abia astept poze… sa nu ma uitzi……

 sa ai vreme frumoasa si sa fii fericita, iti doresc din suflet…..

 pupici” (24 aprilie 2007)

 

Acum eu sunt nevasta gospodina iar Rux tot cu ochii dupa mauri frumosi… 😛 Cu drag. 😉

 

 


O alta poveste, tot buna, tot imprumutata

April 21, 2008

Si povestile bune continua… e ca un drog… si sper sa se molipseasca cat mai multi! Am inceput sa imi intreb prietenii despre ce fapte bune isi aduc aminte ca au facut, au vazut sau la care au participat, sa ii indemn sa scrie despre ele sau macar sa imi povesteasca (si scriu eu, nici o grija!). Si cum toata ziua de ieri am colindat terasele si ne-a batut soarele in cap, am stat de povesti. Iar A. si-a amintit de patania cuiva, tot de pe RATB. Se pare ca mijloacele de transport in comun sunt uneori locuri prielnice si pentru fapte bune, ci nu numai pentru invective strecurate printre dinti sau inghionteli rautacioase. In autobuz, un tanar vorbea la telefon si asa cum adeseori se intampla, toata lumea din jur i-a auzit povestea: era din Chisinau si de o zi aterizase in Bucuresti, intors dintr-un voiaj prin strainatate. Cum a pus piciorul in tara, ghinioanele au curs garla: i s-au furat bagajele, actele si banii, plus ca nici card nu mai avea asa incat rudele sa il poata ajuta cu ceva. Diabetic si dependent de insulina, baiatul fusese plimbat pe la mai multe spitale romanesti intreaga zi, ca la final sa primeasca doar o doza mica de insulina, insuficienta. Satul de toate, incerca sa gaseasca impreuna cu prietenul de la capatul firului, o solutie. Cum sa faca rost de bani sa isi cumpere singur injectia necesara pana si-ar fi recuperat actele si restul?!? Situatia era disperata! Dar prin nu-stiu-ce minune, un om bun a avut initiativa si apoi toti ceilalti l-au urmat imediat, ca unul: au facut cheta in autobuz si repede s-a strans o suma frumusica din care baiatul a putut sa isi cumpere injectia si astfel sa evite o criza. Uneori e suficient ca un singur om sa faca primul pas. 🙂


Bunatate imprumutata

April 18, 2008

Dupa ce a citit ultimul meu post, L. mi-a impartasit o intamplare cu oameni buni, la care a asistat recent si de care a fost impresionata. Fiind la o bere cu prietenii si fiind inceput de weekend, L. & Co. s-au asezat pe unde au apucat, intre timp stand cu ochii in patru dupa o masa mai incapatoare. Cand in sfarsit au obtinut-o s-au mutat repede, bucurosi. Seara a continuat in mod placut. Multe rasete, glume si astfel orele au trecut repede. La un moment dat, unul din prieteni si-a dat seama ca nu mai are geanta cu el si si-a adus aminte ca a lasat-o la masa la care statusera initial. Degeaba s-au intors acolo, au cautat prin jur, pe o arie larga, geanta – nicaieri! Si acolo inghesuise toata viata lui: acte, unul din mobile, hartii de tot felul, numarul de telefon al ultimei cuceriri (asta e de la mine!). Cu o mica urma de speranta, a sunat la telefonul ramas in geanta – cine stie! poate ca printr-un noroc fenomenal, hotul o sa ii raspunda politicos si o sa stabileasca de comun acord, un loc de intalnire pentru a-i inapoia macar actele. Si pentru ca viata ofera tot timpul surprize atunci cand te astepti mai putin, hotul s-a metamorfozat in femeia care stergea mesele si facea curat – o femeie cinstita si buna, cu ochi luminosi. Ea a venit tremurand de emotie, cu geanta inapoi la “pagubit”. Multumim! 🙂


Bunatate.org

April 18, 2008

Am tot citit despre random acts of kindness, mi-a placut mult si mi-am tot stors creierii in cautarea unor fapte bune din trecutul meu. Credeam ca nu o sa imi aduc aminte nimic concret, dar mi-am lasat timp si iata:

 

“1. De curand, eram foarte grabita (aveam programare la doctor) si trebuia sa prind tramvaiul care se apropia de statie. Am alergat intr-un suflet pana la chioscul de bilete, fluturand in mana bancnota de 1 leu si stupoare… biletul era 1.3 lei. N-aveam cei 0.3 lei ca sa imi completez suma. De obicei, merg cu metroul si pe jos. 😀 Atat de obisnuita eram ca cei din spatele ghiseului sau tejghelei sa nu imi dea marfa decat daca am suma corecta si completa (desi in situatia inversa, intotdeauna las rest, fara sa ma uit) incat mare mi-a fost mirarea cand casierita mi-a dat bilet chiar si fara cei 0.3 lei lipsa. Ne-am inteles repede din priviri caci nici macar n-am apucat sa spun “Va rog!” si “Multumesc!”, ca m-am si intors pe calcaie si am inceput iar sa alerg dupa tramvai. L-am prins in ultima secunda. :D”

 

“2. Intotdeauna cand un tramvai sau un autobuz care pleaca din statie si ma vede in urma, alergand (nu stiu de ce naiba tot alerg eu dupa mijloacele de transport in comun, in loc sa imi gasesc o cauza mai buna!) si se opreste ca sa deschida usile numai pentru mine, salvandu-mi astfel cateva minute bune din viata, simt cum o mare bunatate se revarsa asupra mea – izvorul fiind bineinteles soferul vehiculului. :)”

 

“3. Atunci cand imi cumparam tigari de la chiosc (acum nu mai fumez si deci nu mai fac opriri la chiosc!), deseori mi se intampla ca din neatentie si graba, sa platesc si sa uit pachetul la vanzator. La fel de des stiu ca se striga dupa mine: “Domnisoara! Doamna!” (cum le venea sa zica mai repede!) fie chiar de catre vanzator, fie de catre clientul urmator – de fiecare data insa, de catre oameni cu suflet bun. Multumesc! :)”

 

“4. Pe vremea facultatii, cand aveam perioade lungi in care sufeream de foame si de lipsa de bani, ne facusem o “prietena” – vanzatoare la alimentara din colt – in baza originii brailene comune. S-a intamplat pur si simplu, ca din conversatie atunci cand cumparam paine si tigari, sa descoperim ca rudele ei locuiesc chiar foarte aproape de cartierul in care am crescut eu. Nefiind o persoana cu dare de mana, m-a rugat de doua ori – cand mai am drum pe-acasa, pe la Braila – sa le duc rudelor ei cate un pachet cu diverse lucruri plus bani. Am servit-o cu mare drag, desi pachetele ne ingreunau pe tren iar intre timp, noi trebuia sa rezistam cu stoicism sa nu tabaram pe bunatatile dinauntru (disperarea produce de multe ori, ganduri ridicole!). Oricum atunci cand aveam nevoie, doamna (nu ii mai stiu numele) ne dadea pe datorie parizer si oua pentru omleta. Iar daca vroiam sa ne facem de cap, ceream si napolitane cu cacao pentru desert. Din pacate, n-a durat mult timp acest huzur caci doamna vanzatoare s-a angajat in alta parte, iar ceva mai tarziu chiar alimentara s-a desfiintat. De atunci, n-am mai luat nici noi pe datorie si nici familia din Braila n-a mai primit pachete de la o necunoscuta.”

 

“5. M-am induiosat toata, atunci cand am vazut in metrou o batranica cu baston cum si-a cedat locul de pe scaun in favoarea unei femei insarcinate (aflata in ultimul trimestru, cred!) si care transpira ca un porc in inghesuiala din tren.”

 

“6. Ploua torential si eu fara umbrela in statia de autobuz. Nu stiu daca lipsa de inspiratie sau lipsa mea de noroc a fost cauza surprinderii mele pe picior gresit in asa atmosfera jilava, dar iata ca ma udam pana la piele si gata! Iar autobuzul nu mai venea. Cand deodata, cineva ma surprinde si imi ofera jumatatea lui de umbrela. Astfel si-a impartit benevol si pentru cateva minute, intimitatea de sub umbrela cu o necunoscuta. Multumesc. :)”

 

Din gesturi mici se face o lume mare.


Iar leapsa, de data asta axiologica

April 18, 2008

Imi place mult entuziasmul oamenilor buni asupra bunatatii si inflacararea lor atunci cand povestesc despre acte de bunatate (ale lor sau ale altora). Initiative ca bunatate.org si mic jurnal de fapte bune sunt minunate si vor rezista pentru ca intotdeauna se va gasi un om bun care sa reia sirul faptelor bune, apoi cativa oameni buni sa le scrie si multi alti oameni buni – sa le citeasca. Un film de care imi aduc aminte acum si care se bazeaza pe principiul “fa un bine si da mai departe” ar fi “Pay it forward” (joaca Kevin Spacey). Astfel ca bunatatea – ca si Smilla – este o calitate pe care o admir mult la oameni, oriunde si in orice forma, insa nu se afla chiar pe primul loc in “top 5” -ul meu. Prima calitate ar fi amalgamul de curaj si nebunie care iti trebuie atunci cand te apuci sa faci inconjurul lumii pe jos sau pe bicicleta, atunci cand incepi o viata noua numai pentru ca te-ai saturat de cea veche si simti ca numai asa iti va fi bine, atunci cand urci muntele iarna, iti faci cort din zapada si te trezesti dimineata cu un strigat de bucurie pe buze si fara tricou pe tine, atunci cand nu ai bani deloc dar te duci cu mult tupeu in cel mai scump restaurant din oras si ii farmeci pe toti cei din jur incat la final iti platesc ei masa si te roaga sa mai stai… Eh, si exemplele pot continua in aceeasi nota. Pe scurt, imi plac mult oamenii care sunt liberi, care nu se simt constransi sau tinuti de nimic astfel incat sunt in stare sa renunte la orice pentru un vis. Acesti oameni sunt si foarte entuziasti, se incanta imediat; naivi, in preajma lor te simti usor stanjenit caci nu le intelegi intotdeauna pornirile; uneori, te blocheaza cu tavalugul lor de idei si cu bucuria copilareasca pe care o emana din toti porii; ei sunt artistii, boemii pe care ii iubesti si ii urasti in acelasi timp, au o ardoare si un consum interior aparte. Booon! Am zis multe si n-am zis nimic pana acum. Hai sa vedem ce calitati admir pana la urma? 😀

  1. curajul libertatii insotit de entuziasm si nebunie, ardoarea trairii
  2. bunatatea insotita de modestie – adica sa faci o fapta buna chiar si celui care iti raspunde cu rautate si apoi sa nu te preamaresti in gand cu ea
  3. istetimea, spiritul viu, zglobiu, care starneste zambete si te face sa indragesti omul
  4. bunul-simt (de nelipsit!) – care pentru mine mai inseamna si calitatea de a nu iesi in evidenta prin stridenta si paiete prost lucitoare
  5. umorul – sine qua non!

Din mp3 direct in mare

April 17, 2008

Cum de curand am sters praful de pe mp3 player-ul meu de buzunar si exact asa cum ramasesem setata de ultima data cand l-am folosit, ascult Back To Black si Mr Bojangles in draci! Deja am inceput sa ma enervez putin pentru ca se vede treaba ca nu suport altceva. Am tot felul de muzici inghesuite in dreptunghiul mic, dar degetul meu nervos le face repede vant doar-doar o ajunge odata la cei mai sus mentionati. Uf, n-am scapare! 😦 Si asa, cu “You know I’m no good” si “I love you” in urechi, merg pe strada in pas vioi desi poate altii si-ar taia venele pe muzica asta (exagerez putin de dragul artei!) si visez cu ochii deschisi. 😛 Visez la mare (ca tot se apropie 1 mai muncitoresc!). Visez la cum e sa ma trezesc dimineata cu gustul sarii pe buze, in cortul incins. Visez cum imi fac curaj sa scot capul afara si sa arat lumii cea mai ciufulita coafura ever, cum ma frec la ochi somnoroasa si primul gest este sa intind mana hulpav dupa pachetul de tigari (asta e un vis cu mine de pe vremea cand eram fumatoare si ma duceam la mare!). 😀 Visez cum vantul caldut imi zapaceste salul portocaliu in care m-am invelit contra soarelui si mi-l plezneste de ceasca de cafea dar nu o darama (am destula dexteritate!). Visez ca la terasa la care stam acum se aude Lhasa in surdina, si cum privirea noastra imbratiseaza toata risipa de albastru din jur. Mai trag adanc un fum si sting tigara. Am vorbit destul fara cuvinte, suntem spumosi si veseli. Asteptam cu infrigurare seara sa dansam pe plaja dupa ce inghitim pe fuga si cateva clatite cu nume ciudate. Pana atunci, ne intindem pe nisip si totul in jur dispare. Ochiul galben ramane sa vegheze!


Ultima ispita

April 16, 2008

Saptamana aceasta, “Romania libera” se va vinde impreuna cu dvd-ul filmului “Ultima ispita a lui Iisus” in regia lui Martin Scorsese (film relativ vechi, din 1988), se aude in boxele radioului. Nu cumpar de obicei ziarul respectiv, dar cu filmul asta m-a convins! L-am vazut acum cativa ani, mi-a placut si de-abia astept sa am dvd-ul. Cartea lui Kazantzakis – “A doua rastignire a lui Hristos” – care sta la baza scenariului si pe care v-o recomand cu caldura, se gaseste la anticari. “Natura duală a lui Iisus, dorinţa lui atât de omenească, atât de supraomenească, de a atinge Dumnezeirea, au rămas pentru mine un mister adânc şi indescifrabil. Cauza principală a tuturor bucuriilor şi tristeţilor din tinereţea mea era lupta perpetuă dintre spirit şi trup, iar sufletul meu era arena unde aceste două armate se ciocneau”  ne avertizeaza regizorul prin cuvintele scriitorului grec, iar in continuare: filmul “nu e bazat pe Evanghelie, ci este o explorare fictivă a acestui conflict spiritual”. Enjoy! 🙂


Exercitiu pe marginea unei liste de cumparaturi

April 16, 2008

un ananas gold

un pommelo

o cutie de trufe cu cacao

o punga de tortellini cu spanac

o punga de tortellini cu branza

un borcan cu suc de rosii (cu busuioc)

o salata iceberg

1 kg de rosii

o legatura de ridichi

un ardei galben (mare)

un brocolli

o cutie de branza feta

un pliculet cu busuioc

o cutie de branza cu mucegai

400 de grame de svaiter

o cutie de icre negre (la 2-300 de grame)

o sticla de vin alb

2 pungi de legume congelate (amestec mexican)

o cutie de pliculete 3 in 1

2 cutii de chefir

2 cutii de iaurt de baut

o paine (preferabil ciabata)

un croissant cu unt

o sticla de ulei de masline (extravergine)

o sticla de apa plata (la 2 litri)

o cutie de napolitane cu ciocolata

 

Daca nu v-am facut pofta, atunci ce va spune o lista de cumparaturi despre omul care a compus-o? Mananca ananas numai dimineata pentru ca i-a intrat in cap ca este benefic la circulatie. Si invariabil se enerveaza ca atunci cand musca din feliile siropoase, bucati mici raman agatate printre dinti. Ii place si pommelo dar ar prefera sa dureze mai putin procesul minutios de curatare al fructului. Seara, si-a facut un obicei prost sa manance trufe de cacao dupa masa iar atunci cand ii lipsesc din dulap, are senzatia ca intreg ospatul de pana atunci e ratat. Dupa ce a fost in Italia si a mancat tortellini la niste prieteni, s-a indragostit de pastele umplute cu sos. Asa ca din cand in cand mai cumpara cate o cutie de paste de la supermarketul aflat la piciorul blocului, le fierbe cinci minute si arunca  apoi cu sos de rosii si busuioc peste ele. “La masaaaa!” Ah, da si daca tot suntem la busuioc! E innebunita dupa salata de salata asortata cu rosii, ardei, masline, ridichi, brocolli si ce-o mai fi la indemana neaparat plus branza feta rostogolita in prealabil prin mult busuioc. Salata asta merge si cu branza cu mucegai sau cu svaiter sau chiar cu branza de oaie taiata cubulete si pierduta printre vecinii ei de bol, batjocorita cu ulei de masline si cu suc de lamaie. Iar in serile in care vrea sa fie romantica (si fitoasa!), atunci cumpara o cutie mica de icre negre, o bagheta si o sticla de vin alb. A citit ea intr-o carte de-a lui Ian McEwan si i-a placut. Pregateste frumos masa, pune o muzica de jazz in surdina, iar pentru mai tarziu – isi descarca un film bun si astfel, la capatul sticlei de vin este fericita si deja in lumea viselor. Cand se simte gospodina fara chef, tracasata de problemele de la serviciu, atunci isi frige repede niste legume cu unt in tigaie, si cu putina branza alaturi a scapat – cina e gata! Restul serii il petrece uitandu-se la televizor fara sa vada nimic, cel mai probabil cu o cutie de iaurt in mana stanga (in dreapta avand telecomanda, de fiecare data). Adoarme fara vise si doar tresare putin atunci cand telecomanda atinge podeaua, scapata din catusa mainii. Dimineata se invioreaza de abia dupa pliculetul de 3 in 1 dizolvat in apa fierbinte a fantanii de pe hol. In graba ei spre metrou, poate rontaie niste napolitane. Daca nu, sare complet peste micul dejun si nu o deranjeaza decat atunci cand se apropie ora pranzului. Se mai amageste intre timp cu apa chioara (plata!) sau cu sticks-uri capatate de la colegi. Atunci cand stie ca va avea dimineti linistite, isi cumpara cate o cutie de kefir alaturi de un croissant cu unt. Ii aduce aminte de weekenduri cand nimeni nu o mai grabeste nicaieri dimineata, si poate sa stea la o cafea cu cate o prietena, sa prelungeasca momentul exact cat isi doreste… sa o prinda seara ghicind pe fundul cestii viitorul. Mai ales ar vrea sa aiba un iubit cu care sa imparta toate astea! J


Cum influenteaza haina pe om, dar barba?

April 15, 2008

Ieri a venit imbracata toata in negru, cu o dispozitie de culoarea hainei. Nimeni nu i-a smuls un singur zambet sau gest de bunavointa. O zi in care a lipsit stridenta glasului ei. O zi deprimanta cu ploaie si nori. Liniste si atmosfera incordata. Am multumit pentru liniste dar am rasuflat usurata cand am iesit in ploaie, afara. 😀

Acum ceva timp, s-a ras si dintr-o data a devenit alt om. Se itea la mine un cap de copil cu ochii mari, frumos, bun de iubit, dar cam angelic. Noroc ca i-a crescut repede, repede la loc. Da! Imi plac mult barbatii nerasi, cu un inceput de barba lasata sa creasca asa… intr-o doara. Neglijenta asta le accentueaza acel unic “something” care ii face indisolubil diferiti fata de noi, femeile si ii face mai sexy, mai pe gustul meu. Iar daca mai sunt si blonzi, m-au dat gata! 🙂

(Inspirat de Irene )


P.S. I love you

April 15, 2008

Aseara am plans ca o fraiera timp de o jumatate de ora la drama romantica “P.S. I love you”. Plangeam cu sughituri si radeam isteric in acelasi timp. Bun, poate eu nu sunt un etalon in acest sens din moment ce plang si la desene animate gen “Monsters Inc.” dar filmul asta mi-a rupt inima.

P.S. – Guess what? 🙂


Cartile mele sexuale

April 14, 2008

Pentru ca aseara am inceput sa citesc o carte pe care n-am avut rabdare sa o termin ca m-am enervat la cat de proasta era si pentru ca se dorea a fi o carte cu si despre sex, ma razbun (hic et nunc!) enumerand cartile mele sexuale bune – un itinerariu drag (nu pun link-uri ca mi-e lene, iar ordinea este una aleatoare, cea a memoriei!):

  • Lolita – Vladimir Nabukov
  • Iubirea fata de aproapele – Pascal Bruckner
  • Sexus – Henry Miller
  • Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence
  • Incest – Anais Nin
  • Femei – Charles Bukowski
  • Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez
  • Maitreyi – Mircea Eliade
  • Cronica pasarii-arc – Haruki Murakami
  • Tropicul Cancerului – Henry Miller
  • Henry si June – Anais Nin

In cazul in care simtiti nevoia sa completati lista, chiar va rog! 😉 “Creierul este al doilea organ preferat de mine!” (Woody Allen).