Koop si Lahiri

January 29, 2008

Azi a fost iar o dimineata frumoasa… mult soare pentru care am si lasat blugii acasa in favoarea fustei, am avut muzica buna si noua in mp3 (dupa muuuult timp) si am citit frumoase povestiri indiene (dupa un weekend aproape sinucigas). Sa detaliez!!! Ieri, o buna prietena mi-a trimis un link de youtube…dar din cauza internetului limitat si controlat de la “minunatul” nostru loc de munca, n-am putut sa ma uit in intregime la videoclip. Mi l-am trimis acasa pe mail si asa am descoperit muzica celor de la Koop si mai ales ultimul lor album format din multe “featuring…”. Cel mai bun featuring cred ca le iese cu “ratusca cea urata” – care apare si in videoclip (Yukimi Nagano) – cu vocea plina de mister, invaluitoare, situata undeva intre Macy Gray si Amy… pe ritmuri de jazz amestecate cu miscari de charlestone… J Frumos, frumos… Alte voci: Ane Brun, Earl Zinger. Cat despre povestiri, in weekend mi-a ales blondul o carte la intamplare din “vasta” noastra biblioteca si s-a nimerit sa fie Jhumpa_Lahiri. Nu ma omor dupa seriale scurte decat la TV…nu si in carti, dar Lahiri a stiut sa ma prinda. Sunt povestiri despre oameni normali care devin exceptionali prin latura lor tragica pe care englezoaica de origine hindu a exploatat-o cum nu se poate mai bine. Plangi cu ei cand isi pierd copilul, cand le e dor de tara, cand se instraineaza unul de altul, cand isi cauta originile in alte tari… si iti dai seama ca poti fi oricand unul dintre ei. Astfel am descoperit o noua combinatie: asculti Koop in timp ce o citesti pe Lahiri, in metrou, desigur! 😛 There is heaven! Enjoy! J


A 9-a

January 28, 2008

Si avatarurile mele continua… Duminica mi-am petrecut-o impartita intre somn, televizor si filme. Spre seara cantam de una singura – un fel de inceput de alienare, zic eu – iar blondul radea. Lucruri bune: un film cu Audrey Tautou – inteligent, curajos, un rol perfect pentru Audrey (care seamana foarte mult cu Audrey Hepburn, desi in film declara ca o adora pe Greta Garbo), un documentar marca  “National Geographic” de o ora si jumatate despre sarcini multiple si copii – am aflat ca multi dintre noi am putea proveni din sarcini gemelare care sa se fi soldat in primele saptamani cu eliminarea unuia dintre sacii embrionari; am vazut cum arata in primele saptamani – imagini de calculator in care viitorii nostri copii au cap si corp de vierme si parca nu crezi ca vor deveni ca tine la un moment dat si asa iti dai seama ce minune esti si de ce “cea mai frumoasa floare este manuta unui bebelus” – si una bucata somn de dupa-amiaza. J Saptamana a noua a inceput cu soare… Dimineata pe autobuz, am zambit tot drumul aducandu-mi aminte de vals, de aplauze, de atmosfera din seara respectiva… am descoperit ca e o metoda spontana si eficienta sa incepi cu bine ziua… Din pacate trebuie sa vina de la sine, iar cand te simti mai rau nu prea iti vin asa multe lucruri de la sine… si cu atat mai greu leacul!  😛 Dar pastram optimismul, bagam vitamine si hormoni si incercam de fiecare data autosugestia: “Ma simt bine!” in speranta ca o sa si aiba efect intr-o buna zi! 😀 Spre pranz a inceput grindina si cerul s-a intunecat…si cum omul este in stransa comuniune cu natura (asa am invat la literatura?!?!), si starea mea s-a deteriorat! Am terminat un program, nu mi-a placut mancarea si cineva mi-a spus ca nu sunt prea sincera in ce scriu pe blog. Trec printr-o perioada sensibila in care nu am chef sa fac jurnal separat “de gravida” asa cum mi-a recomandat altcineva, si nici chef senzational de scris nu prea am. Incerc sa ma port normal, sa nu fiu foarte isterica, sa mai zambesc din cand in cand, dar de cele mai multe ori, ma ia somnul si uit de toate rezolutiile astea!..  😛 A fost targ de nunti weekend-ul asta si va fi si in urmatorul. Rochii albe, lupte date surd intre viitori miri ai anului 2008 pentru probat, vazut, pipait, luat oferte, etc. Inghesuiala maxima! La Romexpo intotdeauna a fost asa – crunt! – indiferent de targ, parca se comprima spatiul acolo!… Cred ca din cauza targurilor mi-am adus aminte si dimineata de vals… Oare astea pentru bebe cand vor fi? J Intrerup aici ca sa mai am ce sa scriu si data viitoare. 😉


January 23, 2008

Nu sunt intr-o dispozitie prea grozava de cand am facut testul si am citit doua liniute acolo. Dar banuiesc ca sunt avatarurile oricarei gravide asa ca tac si inghit! 😀 Ce ma enerveaza cel mai mult este ca dorm foarte mult si nu mai am timp de mine, asta inseamna si timp de citit, de vazut filme, de pierdut vremea, de stat cu prietenii ca altadata, de scris pe blog (desi nici inainte nu scriam cu regularitate :P) si mai ales de stat cu blondul meu drag…. Sunt trista pentru toate astea si pentru ca nu mai pot sa mai beau cafea! Dar motivul meu de bucurie care are acum putin peste un centimetru, ma face sa trec mai usor peste toate! Daca ma incearca vreo greata sau mi se revolta stomacul de la vreun miros, ma gandesc la o vorba inteleapta dealtfel: “Fara sa te ploua, nu vezi curcubeul!” (citita desigur, de pe un site despre bebelusi :P). Am emotii cand ma duc la doctor, emotii pentru analize (“Cum vor iesi?!?!”), emotii sa nu racesc, emotii….si somn. Apoi ne uitam la pozele cu “ouletul” (apud Ana) si credem ca vedem deja un inceput de ochi, niste forme…mintea imagineaza repede… cum va arata, cum va fi….ce va fi?!?! Intram pe tot felul de site-uri care iti zic deja sexul, iti dau informatii despre cand se naste, zodie, trasaturi… Numele sunt pregatite si noua ne plac, au istorie… (sic!). Si…iar somn! Ma mai trezesc din cand in cand in toiul noptii ca mi-e foame si ajung sa pierd o ora mancand si privind tamp la televizor, la orice…ca deodata somnul trece….Dar, nu pentru mult timp! Blondul are grija de mine ca de ochii din cap, imi face diete, se agita cu curatenia, se informeaza, e cam “terorist” dar il iubesc mai mult ca oricand… Si apoi iar….somn! Sper cand ma voi trezi intr-o zi, sa il tin in brate si sa fie bine! J (to be continued…)


Man in Black

January 23, 2008

Am mai adus vorba despre el in urma unei dileme intre prieteni si iata ca nu a trecut mult timp si am vazut Povestea lui Johnny Cash – filmul – sau sub titlul original: “Walk the line”. Un film foarte bun, impresionant, in care Joaquin Phoenix si Reese Witherspoon isi canta live rolurile, traiesc cu adevarat personajele si asta se transmite dincolo de ecran. Plangi, razi si canti alaturi de ei! Dupa ce am vazut filmul de doua ori (am mai prins o reluare pe HBO saptamana asta!), am inceput sa caut informatii despre cei doi pe internet. Am aflat ca au avut pana la urma o viata lunga, frumoasa si linistita, plus inca un copil numai al lor, pe langa cei din casatoriile anterioare. Au scos multe albume impreuna, au militat pentru tot felul de lucruri frumoase, au avut o viata activa pana foarte tarziu si au murit in acelasi an, doar la cateva luni diferenta. Te face sa crezi in mari iubiri, in lucruri care asa trebuie sa se intample, in “forever and ever”. Enjoy the movie! 😉


Ciocane – numai la Ciocanesti!

January 16, 2008

Spre deosebire de alti ani, de data asta am reusit sa ne planificam cu mult timp inainte unde si cum sa petrecem Revelionul – trecerea dintre ani de care se face atata caz si pentru care se rezerva inca din vara toate locurile de pe la statiunile de munte din Austria sau din alte locuri cu zapada si schi. S-a propus la un moment dat comuna Ciocanesti din Suceava si surprizator pentru grupul nostru destul de eterogen in gandire si preferinte, toata lumea a fost de acord. De fapt au mai fost momente in care s-a reusit sa se urneasca toata lumea intr-un singur loc timp de un weekend intreg si a fost un real succes…”vedetele” atunci find bucatile de carne aflate din prisosinta in portbagajele masinilor, fripte mai apoi la foc de tabara si udate cu alcool din belsug direct in stomac. 😉 Ei, si daca nimeni nu stia la inceput unde e Ciocanesti si ce ne asteapta exact acolo…ce daca? Conta ca suntem impreuna, ca scapam din Bucuresti si ca avem masa asigurata! Da, nu stiu cum se face dar ne gandim destul de mult la mancare in grupul asta! S-a comandat chiar si un purcel de lapte, care trebuia sa vina – neaparat! – cu marul in gura in prima zi a anului nou… Din pacate fantezia nu s-a realizat din motive obiective, desigur! 😛 Si iata-ne ajungi in ultimile zile ale lui 2007, dupa un popas lung la “Hanu’ Ancutei” si o pana la “Suzi”, din nou impreuna, lihniti de foame, in fata minunatelor ciorbe radautene…specialitatea casei! Gazda – o bruneta rosie in obraji de la aerul tare de munte, cu graiul dulce si cu matematica la zi – ne-a prezentat ospitaliera lucrurile de care se putea profita in Ciocanesti si de care chiar am profitat. Dupa o scurta familiarizare cu imprejurimile – ce a inclus: plimbari pe la Manastirile din jur (Moldovita, Sucevita – din cele pictate pe-afara -, semeata Putna alba si albastrul Voronet – vazut la intoarcerea spre casa), si plimbari prin Vatra Dornei – statiune frumoasa cu partie de schi, cu tren care imparte orasul in doua, cu un parc plin de veverite, dar cu magazine kich – ne-am concetrat mai mult asupra Ciocanestiului. Am testat partia gazdelor, partie purtand chiar numele lor si aflata nu departe de pensiune. Am reusit sa rupem o sanie, dupa multiple cazaturi cu ea, unii dintre noi au schiat – cei mai blonzi, obisnuiti cu mediul si tehnica, se pare!, fara sa fi facut vreun antrenament special in prealabil J -, altii doar au admirat sau au facut poze. In alta zi, am profitat de niste rude de-ale gazdelor, aflate in satul vecin, posesori de una bucata sanie si una bucata calut maroniu, muschiulos si impodobit cu “zulufi” rosii ca sa nu-l deochi. Calutul Bubu manat de copilul Toader a reusit sa traga sania mare, plina-ochi, plus alte doua sanii mai mici, legate de cea mare, pe care au stat vitejii grupului ce-au amuzat dealtfel si publicul cu mai multe “acrobatii” facute la adapostul stratului de omat moale de-abia depus si manati de nivelul de adrenalina pe care o asemenea viteza ti-l poate oferi. Din Bubu ieseau aburi si era alb pe alocuri de la sarea adunata din transpiratie, iar Toader il mana cu grija si radea si el cu noi in timpul mersului la vale, cand sania isi luase mai mare avant. Eeeeh, si a venit si mare seara a Revelionului – toata lumea imbracata cu haina cea mai buna, parfumati si pregatiti de serbare. Am fost anuntati ca va veni o formatie, deci ca muzica va fi live. Nu am fost insa anuntati ca o sa ne si terorizeze cu incredibilele ritmuri radautene – ritmuri pe care localnicii se invarteau cu prea multe rotatii pe minut ca sa le poti numara vreodata – si cu melodii din repertoriul international cum ar fi “Shaga-shaga” :D. Am fost anuntati cam ce fel de mancare va fi. Nu am fost insa anuntati ca o sa ne simtim ca la o nunta la care nu poti sa dansezi si atunci stai numai la masa asteptand sa se schimbe farfuriile din fata ta, intre timp incercand doar sa te autosugestionezi cu stoicism ca: “Inca poti! Mai intra!”. K La un moment dat, undeva dupa 12 noaptea…am clacat si in bubuiturile “fanfarei-orchestre” am reusit sa adorm….pana a venit binecuvantata dimineata cu multa liniste… J Dar scurta ne-a fost bucuria, caci prima zi din an a fost marcata de revenirea galagioasei formatii si a acelorasi invitati de cu o noapte inainte. Si petrecerea s-a incins din nou. Ah, da! Si era sa uit de numerosii colindatori veniti ba cu mireasa, ba cu buhaiul, ba cu capra, si mascati, si copii, si tigani – cu tot felu’ de glume – mai ales la cele porcoase, s-a ras copios – si de melodii… Placut la inceput, apoi extrem de obositor mai ales cand veneau sa colecteze banii in palarie… J Episodul Ciocanesti s-a incheiat cu un drum de intoarcere anevoios, pe un strat de zapada involburat de vant care te impiedica sa vezi clar traseul si care te ducea cu gandul ca mergi pe spuma de mare, si nu pe asfalt. Nu am aflat daca se fac ciocane in Ciocanesti, dar in 2008 stam acasa ! 😉


“2007” cel ce a fost

January 16, 2008

Din moment ce nu prea am chef de munca…m-am gandit ca as face o fapta buna daca as mai umple o pagina pe blog…o pagina care poate unora le-a lipsit in tot acest timp sau o pagina care va fi in continuare complet ignorata de altii…Dar pana la urma fiecare isi face in felul lui bilantul pe anul ce-a trecut…extrovertit sau nu… 😛 Eu vreau doar sa spun ca ma bucur pentru 2007 – a fost un an bun! Am avut zile frumoase, cu mult soare de primavara, in care ne-am plimbat pe ultimile stradute frumoase si intime din Bucuresti iar lumea ne-a zambit tot timpul, am petrecut momente linistite in Stavropoleos iar altele mai agitate – din cauza “shopping”-ului de pe Calea Victoriei (sic!) – si toate se terminau invariabil cu cate un popas dulce la Chocolat. Am dansat pe tot felul de ritmuri, de fapt am invatat cum e cu ritmul, bataia…ne-am indragostit de dans si de oameni, am descoperit alta lume…lumea dinlauntrul cladirilor de pe Lipscani…o lume in care podeaua lunecoasa de lemn este framantata fara mila de mii de picioare, in mii de feluri, o lume in care transpiratia e la moda si se poarta cu bucurie mai ales atunci cand iese vreun pas sau vreo miscare dificila, cand se catiga un concurs… am vazut cum pasiunea poate sa danseze pe muzica…si asa am invatat sa ascult altfel muzica, sa o privesc cu alti ochi, ochi care au ramas pe vecie fascinati de dans. J Am calatorit mult, aproape in fiecare weekend am fost pe undeva, alaturi de prieteni. Doar in luna de miere noi doi… J Primavara a fost frumoasa, plina…iar vara ne-a coplesit apoi cu caldura ei… Am ajuns in Grecia si in Venetia… Am vazut multe filme, am comentat, ne-am intalnit cu prieteni, am sarbatorit evenimente din viata noastra alaturi de ei, ne-am certat, ne-am impacat, am facut dragoste, am citit carti, am primit cadouri, ne-am facut prieteni noi, am daruit la randul nostru, am urcat munti, am alergat. Cred ca a fost un an esential in care ne-am implinit dorinte vechi facand lucruri noi… si un an in care am iubit. Si vise, vise atat de dragi… s-au implinit si inca mai urmeaza… Totul la plural, tot timpul impreuna… Sper ca 2008 sa fie la fel de bun cu noi! J