Betii nocturne

September 15, 2007

Pentru ca de ceva timp n-am mai practicat starea de betie cauzata strict de alcool (si nu cauzata de succes, sex, scris sau alte lucruri care incep cu ‘s’ – sic!) si pentru ca – iata! – mi s-a intamplat tocmai in seara asta – spre rusinea mea! – numai dupa 3 cocteiluri (mai specific: mai tai)… mi-au revenit in memorie si alte clipe de acest gen… poate mai interesante decat acest moment (hm!). In orice caz, in toate clipele/ orele/ situatiile de acest fel, am observat cel putin la mine – in urma unei aprigi analize ulterioare (desigur!) – cum fie ma pierd in “generalitati” care par extrem de logice in momentul in care le exprim, fie ma balbai cumplit, pierd complet ideea inceputa si in final tac malc ca poate nu s-a prins nimeni… 😀 Si de parca asta n-ar fi fost suficient, imi acord in modul cel mai firesc tot felul de libertati care in alte situatii, nici nu le-as fi visat. In vremea ingrata a adolescentei, petrecuta in mare parte in Braila, astfel de libertati coincideau cu naivitatea de a agata orice necunoscut prin barurile pe unde aterizam (pentru cunoscatori: CEC, Manana, etc ) in ciuda prietenului oficial pe care il aveam atunci si de multe ori, chiar de fata cu el (treaba care sporea in mod cert, curajul si placerea!). Acum insa, aceste obiceiuri s-au estompat si libertatile pe care mi le iau coincid cu a spune lucrurilor pe nume, prietenul a devenit sot, necunoscutii s-au restrans la unul/ mai multe cercuri de prieteni, naivitatea a fost invinsa de numarul de ani, desi poate plutirea si curajul pe care mi le dau betia au ramas totusi aceleasi. Pentru ca ora la care scriu e tarzie si betia mea a devenit stinghera, iar acest jurnal este public pana la urma… inchei deocamdata aici, cu ideea ca am devenit o “veverita cu alunele imprastiate”. Va invit deci la ospat! Enjoy! 🙂