Birouri, pictori si carti

July 5, 2011

Dupa doua luni de cand am revenit in campul muncii, iata ca iau o pauza… mica… Nu mai am chef. Brusc mi-am dat seama ca pot. Pot sa stau treizeci de minute sa scriu ceva, orice, doar sa scriu, dar nu cod, nu sintaxe, nu statistici va rog… ūüôā Cat vor fi altii in vacanta, destul o sa ma ocup de statisticile lor, o sa rulez tabele si macro-uri, o sa fac ponderi si axe, sort-uri si torturi… Si o sa citesc doar pe metrou, o sa vad filme pe bucati doar seara si pentru ca sunt prea obosita o sa adorm repede la ele, o sa stau in parc cu copilul doar cate o ora sau doua tot seara, o sa am timp sa mananc in familie doar in weekend-uri si o sa scriu pe blog doar in pauzele mici de treizeci de minute… foarte rare…

Am inceput o carte de Llosa, despre viata lui Gauguin. Eug√®ne Henri Paul Gauguin. Imi place ca Llosa a reusit sa intre in mintea pictorului, sa te faca sa vezi actul creatiei, suferinta, omenescul din spatele operei. Cartea este de fapt impartita intre viata lui Gauguin si viata bunicii lui – o militanta pentru drepturile muncitorilor si femeilor in ani de restriste pentru acest gen de libertati. Partea asta a cartii ar fi plictisitoare fara incursiuni in amintirile picante ale bunicii. Andaluza este o femeie prea voluntara, pentru gustul meu, cu idei prea fixe – o lesbiana care uraste sexul si pe barbati dupa ce a trait o drama casnica in anii tineretii, dar curajul ei este clar de admirat. Am ajuns abia pe la mijloc cu lectura (drumul meu cu metroul nu este atat de lung pe cat as vrea uneori :P) deci nu pot decat sa estimez sfarsitul tragic al ilustrelor personaje. Oricum parcursul lor si felul in care este povestit face din “Paradisul este dupa colt” o carte buna de citit vara aceasta.


2009

January 5, 2009

In mini-vacanta asta de Craciun, am citit numai biografii¬†cu, de¬†si despre barbati: “Jurnalul unui om dezamagit” (W.N.P. Barbellion), “Copii in miez de noapte” (Salman Rushdie) si “Bun venit printre maimute” (Kurt Vonnegut – povestiri umoristic taioase¬†de barbat). Acum am inceput “Cu sange rece” (Truman Capote) dupa ce am re-vazut la PrimaTV, “Breakfast to Tiffany’s”. Ma adancesc in tenebrele unei crime si in estetica complicata a lui Capote. E fascinant! O sa urmeze “Magicianul” (John Fowles) si apoi probabil o sa iau o pauza cu cateva carti despre bebelusi pentru¬†o perioada. O pauza asa cum am luat-o si fata de blog. La un moment dat (zilele trecute) ma gandeam sa il sterg de tot, sa intru in 2009 fara blog si poate cu promisiunea altuia nou, sub un alt pseudonim. Pana la urma lenea a invins si… frica, frica sa nu imi para rau. Asa ca nu l-am sters si am publicat poezia mamei aici. Poezia a aparut intr-o revista comunista de liceu (“Cutezatorii” parca… nu mai stiu sigur pentru ca nu mi-a ramas si coperta), prin 1970 si a fost singura scrisa de Gheorghiu Alexandra. Nu cred ca are vreo¬†valoare literara, dar pentru mine semnifica strigatul ei de bucurie de a trai. Un strigat plin, frumos, rotund. Si un cantec de lebada… o premonitie insinuata printre putinele cuvinte ale poeziei. Mi se amesteca in cap aventurile de Seherezada a copilului “tandarel-de-luna” a lui Rushdie cu “sangele rece” al criminalilor lui Capote, si ajung sa visez ca o sa nasc un baiat cu urechi fabuloase sau cane mutam la o ferma “undeva-departe”, in desertul-pustiu american. Au fost zile de lectura neintrerupta si de alintari casnice.¬†Probabil va fi un an linistit. Chiar din prima zi m-am jucat cu un bebelus si am gangurit pe langa el, asa ca probabil¬†cam asta voi face in continuare, tot anul. ūüôā


(Rase ea diabolic)

December 3, 2008

Ma intretineam intr-o discutie interesanta si plina de aplomb, pe messenger, cand mi-a venit ideea de a o completa si asezona cu observatii de genul: (rase ea diabolic), (zise el incruntat)¬†in loc de emoticoane. Probabil nu este o idee noua, nici vreuna notabila dar iata ca mi-a dat motiv sa mai scriu pe blog.¬†L-am parasit treptat, pe nesimtite si m-am trezit intr-o dimineata ca sufar. Noaptea adorm prea repede ca sa imi dau seama. Iar in ultima vreme m-au insotit evreii din “.. intuneric si dragoste”¬†in noptile si zilele mele negre. Ma lovesc tot timpul de oameni pe metrou sau in autobuz. Uneori ii iubesc cu mirosul sau cu pipaitul involuntar, alteori raman surprinsa de animalele si raceala care mi¬†se aseaza alaturi. Am crezut ca atunci cand nu mai ai cuvinte, se asterne tacerea.¬†Dar si tacerea poate fi activa. Am vazut “Ducesa” si m-am revoltat. Societatea asta despotica, patriarhala isi mai arata coltii inca si azi. De curand a aparut o campanie buna pentru “Femeile din umbra. Umbre.” Iar putin mai demult, s-a vorbit despre femeile din blogosfera si promovarea lor. Am ratat atunci leapsa. Eram cu cateva cuvinte in minus la mine. Sunt fericita ca sunt femeie. ūüôā


Framantari

November 14, 2008

Iar am ore in care nu prea pot sa¬†dorm si stau cu ochii deschisi¬†pe intuneric gandindu-ma la singurul aliment care s-a incapatanat sa stea in frigiderul nostru (un iaurt!), dar fiindu-mi prea lene sa ma ridic din pat si sa ii acord toata atentia mea. In rest, imi visez pe rand problemele –¬†in fiecare noapte cate una. In vis, fiecare problema are cate o rezolvare mai mult sau mai putin fericita. Sper ca in viata reala toate sa aiba un final fericit. Infrunt fiecare zi cu curaj sau cel putin asa mi se pare mie. De citit? Am de gand sa fac un drum la Kilipirim in weekend¬†si cam atat (tot cu Marquez sunt!). Am auzit o stire la radio conform careia se va face film dupa cartea lui Salman Rushdie – “Copii in miez de noapte” – cu colaborarea autorului la scenariu.¬†Azi a inceput si postul Craciunului. Planuri de sarbatori? Well, se vede ca n-am chef. Inca o noapte lunga dinaintea unei zile cu soare. ūüôā


Plimbare, planuri

November 6, 2008

Azi ma simt ca in concediu. Spre impunatoarea cladire de birouri in care imi petrec aproape toata ziua (in fiecare zi!), te indruma o strada care este galbena acum si de o liniste incapatoare. Ea¬†m-a insotit in plimbarea mea de pranz si m-a facut sa cred pentru o clipa ca ma aflu in¬†orasul meu natal. Acolo, duminica dupa-amiaza toata lumea isi face siesta in casa, in spatele usilor metalice¬†inchise, iar toamna colorata¬†mai poate sa intre doar pe geam.¬†Astfel mirosul anotimpului se impleteste rusinos¬†pe aromele de mancare gatita iesite din ochiurile de bloc.¬†Este momentul in care rascolesti cu varful bocancului frunzele moi si rosii care imbraca strada, si te uiti in sus, la cerul albastru deschis, si zambesti. Imi place mult sa merg pe jos. ūüôā

In scurta-mi plimbare mi-am revizitat foarte renovata¬†facultate, am asistat la aceleasi interminabile discutii¬†dintre secretare si studenti, iar¬†la final,¬†am¬†plecat de-acolo fara sa fi rezolvat ceva (desigur!), doar cu vorba lui Eminescu in gand:¬†“toate-s vechi si noua-s toate”! Insa am facut un ocol apreciabil ca sa¬†miros cartile noi dintr-o librarie si am si plecat victorioasa cu una sub brat (“Despre dragoste si intuneric”-Amos Oz – pentru ca¬†mi s-a parut luminoasa ca ziua de azi) asa ca am planuri mari pentru noua mea biblioteca. Sunt nerabdatoare! ūüôā


Amar

October 21, 2008

De la un timp ma trezesc noaptea si sub nici un chip nu mai adorm la loc. Doua ore lungi de insomnie. Singurul lucru bun este ca noaptea miroase frumos. Zambesc.

Dupa ce s-a vazut prizoniera propriului corp, am inceput sa ma gandesc la ea cu groaza. Am avut vise proaste in care imi aparea cu parul ei rosu si fata schimonosita facandu-mi preziceri nefaste. Ma simteam prinsa intr-o carte de-a lui Stephen King, scalva monstrului din ea. Dar disperarea si frica mea s-au transformat pe nesimtite in mila. Inca nu cred ca as putea sa ma uit la “Scafandrul si fluturele” pentru ca as muri de plans. Acum ma chinui sa ii trimit mesaje bune, imi ocup mintea cu tehnici oculte de transmitere a gandurilor si sper ca telepatia atat de mult ridicata in slavi toata viata ei,¬†sa functioneze. Atunci cand eram mica si treceam prin perioade mai grele, oricat de disperate ar fi fost, obisnuiam sa ii soptesc ca “O sa fie bine!”. Mai am acest tic si acum. Il folosesc din pacate exact atunci cand ma incearca un sentiment de fatalitate, dar nu pot sa mi-l inving deocamdata. Cred ca se intampla asa pentru ca ea niciodata nu ma credea. Radea rautacios si atat. Degradarea umana ma sperie, iar batranetea poate fi foarte urata. Visam la o bunica simpla,¬†luminoasa, cu fata rotunda si parul alb, si cu¬†un cuvant bun de spus oricand si oricui. Cartile de povesti nu amintesc boala si singuratatea care duc uneori la nebunie. Ii plang destinul. Franta, cea cu parul rosu, este acum pe un alt taram, hoinareste singura prin labirintul fostei ei vieti inchipuite. Daca macar am putea sa ne pastram sanatatea imaginand la final o alta viata. Incer sa ii propun asta in gand. Nu stiu daca ma aude. Concentrarea mea se pierde repede in somn. Pa, mama! Noapte buna!

Noaptea continua sa miroasa frumos. Zambesc in vis.


Repaos prelungit

October 8, 2008

Nu mai sunt interesanta sau cel putin n-am mai “facut pe interesanta” pe blog de ceva timp. Dar inca imi place de mine! ūüėõ De la o prietena am primit o sugestie¬†de petrecere a timpului liber intr-un mod cat se poate de intelectual plus o posibila si frumoasa explicatie a blogurilor despre lectura si carti. Intre timp, am fost in Grecia unde am mancat mult, am facut alergie la “mersul cu autocarul” si am respirat flori rosii, mare sarata si paine calda. Mai jos am pus o poza din cea mai frumoasa zi de care am avut parte acolo si cu marea cea mai limpede si mai verde pe care o pot naste “vederile de trimis acasa”.¬†

Marea asta mi-a sublimat cu totul imaginatia. O sa revin cu lecturi noi, daca nu cu alte vesti! ūüėČ