“Let her cry” (Firma)

Pentru ca unora le e dor de ce altii nu mai scriu…reincep ciclul povestilor.
Daca pana acum nu ati mai vazut un iac, sa stiti ca l-a vazut colega mea tocmai in Elvetia si chiar l-a pozat:

Am perioade proaste. Asta e una dintre ele. Seamana cu momentele in care esti asezat confortabil intr-un bar, inconjurat de prieteni buni, pe care de mult timp asteptai sa-i vezi si carora ai sa le impartasesti lucruri, dar tu in loc sa faci asta – stai si nu mai stii ce sa le zici, ai un fel de blocaj, care nu te lasa sa comunici, sa citesti, sa scrii…desi ai avea ce. Asa de o bucata de vreme nu prea mai citesc, nici nu mai scriu….dar ma intalnesc cu prietenii. E o treaba destul de placuta sa mentii relatii, prieteni, chiar daca asta presupune si efort. E vorba de acel efort placut de a te intalni la bere, seara, dupa program ca sa recuperezi franturi din viata lor, din timpul in care tu nu erai langa ei. S-au anuntat vesti bune pentru anul viitor in grup (sic!), au fost poze din vacanta si multa ciocolata cu portocale (prietenii stiu de ce!). Acelasi loc, alte chipuri…toata saptamana am dus-o asa…Si am iesit din ea (caci azi e vineri) putin cam debusolata (ar trebui sa ma intalnesc si cu tata) si racita…:D Rezist cu stoicism insa…mai am intalniri si in weekend.. 😉 Apoi, multi oameni indragostiti toamna. Imi plac, e incitant sa le auzi povestile, sa le vezi sclipirea din ochi si sa le simti fluturii din stomac. Parca te prinde si pe tine putin. 🙂 Dar iti intorci privirea si imediat vezi iubirea care asteapta doar un semn si te linistesti. Copii de ziua tatalui, cu nume de David. Emotie scurta dar intensa. Am fost si la nunta…una traditionala, surprinzatoare. Ne-am vazut altfel prieteni vechi, ne-am redescoperit. Emotii amestecate. Va tin la curent! Despre titlu, gasiti la: http://www.band.ro/