Cartile mele sexuale

April 14, 2008

Pentru ca aseara am inceput sa citesc o carte pe care n-am avut rabdare sa o termin ca m-am enervat la cat de proasta era si pentru ca se dorea a fi o carte cu si despre sex, ma razbun (hic et nunc!) enumerand cartile mele sexuale bune – un itinerariu drag (nu pun link-uri ca mi-e lene, iar ordinea este una aleatoare, cea a memoriei!):

  • Lolita – Vladimir Nabukov
  • Iubirea fata de aproapele – Pascal Bruckner
  • Sexus – Henry Miller
  • Amantul doamnei Chatterley – D.H. Lawrence
  • Incest – Anais Nin
  • Femei – Charles Bukowski
  • Un veac de singuratate – Gabriel Garcia Marquez
  • Maitreyi – Mircea Eliade
  • Cronica pasarii-arc – Haruki Murakami
  • Tropicul Cancerului – Henry Miller
  • Henry si June – Anais Nin

In cazul in care simtiti nevoia sa completati lista, chiar va rog! 😉 “Creierul este al doilea organ preferat de mine!” (Woody Allen).

Advertisements

Asimov si clinicile

October 16, 2007

Am mai spus si altadata ca mi se intampla sa traiesc in paralel cu cartea citita la un moment dat si sa mi se intample lucruri asemeni eroului, sau in fine, totul este in imaginatia mea… Oricum ar fi, weekend-ul asta am fost nevoita sa vizitez clinici medicale si cabinete particulare de felurite specialitati ca sa imi rezolv unele probleme amanate de mult timp (nimic grav!). Asimov m-a insotit pe parcursul tuturor drumurilor mele pietonale, cu metroul sau cu tramvaiul. Si asa cum in carte, un pamantean avea de-a face cu spatieni si trebuia sa le inteleaga psihologia, izolarea si societatea complet robotizata, asa ma simteam eu in mediul aseptic din clinica, apoi cat am asteptat pentru o radiografie… Diviziunea muncii si specializarea mi s-au parut exagerat de bine puse la punct astfel incat sa nu astepte nimeni foarte mult timp: inca de la intrare, te intampina o asistenta imbracata in alb, iti lua trimiterea si o introducea intr-un plastic mare; apoi, luai loc intr-o sala mare, plina de oameni care asteptau cuminti sa isi auda numele strigat la boxele agatate strategic in colturile camerei; nu dura mult, si chiar erai strigat dupa numele de familie si urma sa parcurgi un coridor lung unde te astepta cineva cu o vesta anti-radiatii; altcineva te lua in primire si explica cum sa asezi capul, sa nu te misti, apoi fugea din camera si te trezeai deodata singur asteptand doar sa se termine zumzaitul aparatului care te scana; nu dupa mult timp, aparea altcineva numai ca sa iti scoata vesta, si parcurgeai inapoi acelasi coridor lung si alb; mai asteptai inca 5 minute (maxim!) pe scaun, in aceeasi sala mare iar numele iti era din nou strigat prin boxe; trebuia ca pas final, sa ajungi la casierie si sa ridici radiografia contra cost. Totul se desfasura atat repede incat nici nu apucai sa iti dai seama ce ti se intampla, si totul facut de multi oameni care semanau cu robotii lui Asimov: saritori la orice nevoie a spatianului, gata sa indeplineasca oricand orice porunca ce nu te vatama, si perfect specializat numai pe un lucru marunt…astfel incat existau cinci sute de mii de roboti pentru un singur om. Deci avem sanse! 🙂


“Viata lui Pi”

October 2, 2007

De cand m-am intors din concediu, am inceput sa citesc “Viata lui Pi”. Avand ragaz pentru lectura doar pe metrou, viata lui mi se pare luuunga, luuunga. E un altfel de Robinson Crusoe, crescut langa animale ca si Mowgli, intelegandu-le comportamentul, caci parintii aveau gradina zoologica, undeva prin India. E un baiat care nu s-a putut decide ce religie ii place cel mai mult si atunci le-a imbratisat si le-a iubit pe toate in mod egal. De multe ori mi se intampla ca viata mea sa curga paralel si asemanator cu cartea pe care o citesc. De la Pi mi-a placut ca stia ca “moartea e invidioasa pe viata pentru ca viata este atat de frumoasa”, ca a descris cum un urangutan poate plange si simti revolta, durerea la fel ca un om si ca si-a dorit atat de mult sa traiasca si s-a luptat cu tot ce-a avut la indemana pentru asta. Pi este povestea unui baiat cu care merita sa te imprietenesti…. 🙂