Paris (#3) – jurnal de calatorie

June 11, 2008

Cred ca o sa ajungem sa plecam in urmatorul concediu inainte sa apuc sa termin povestea ultimei noastre excursii. ūüėÄ Timpul a devenit¬†un corset prea strans. Simt cum respiratia mi se accelereaza zi dupa zi in cursa timpului si parca tot in urma raman.¬†Dar imi ofer un scurt ragaz, trag aer adanc¬†in piept,¬†inchid ochii¬†si ma trezesc iar¬†la Paris. Vad praful de pe aleea principala a gradinilor Tuileries in care ne-am inmuiat varfurile pantofilor inca din prima zi. Vad¬†cheiul linistit al Senei care parca ne astepta de atata vreme sa il mangaiem cu pasii nostri. Vad cum ne tinem strans de mana si rememorez emotia vederii Turnului si¬†apoi¬†frica ce ma cuprinde cand liftul de sticla urca printre barele de metal,¬†totul culminand cu entuziasmul meu descatusat – atunci cand de sus, vad orasul alb si perfect¬†taiat de linii regulate¬†cum ni se intinde cuminte la picioare. Il apar pe blond de curentul din varf cu esarfa mea noua si galbena luata din Bruxelles si radem impreuna de aerul arabesc pe care il capata astfel impodobit. Stam la cozi lungi pentru ultimul lift, si la urcare, si la coborare.¬†O dupa-amiaza plina si frumoasa, dupa drumul naucitor¬†cu Thalys-ul… Ma bucur ca un copil! Bucurestiul se afla la 1879 kilometri distanta. Iar noi sunteeeeeem¬†in¬†Paaaaaaaaaris! ūüôā

  

In prima zi, am trecut in revista lucrurile mari si esentiale ale orasului. Am vazut¬†Turnul Eiffel, Arcul de Triumf, Louvre,¬†anticarii de pe cheiul Senei, ne-am plimbat pe¬†Champs Elysees,¬†am gustat din gofrele lor¬†si am intrat in cateva magazine tipic frantuzesti (aici s-a enervat blondul pe metehnea femeilor de a nu se mai da iesite din magazin, cand nimeresc vreunul care le place!). Ne-am familiarizat repede cu reteaua lor complicata de metrou si am reusit sa ne descurcam perfect cu ajutorul hartii mici¬†cat palma pe care ei o numesc “Paris au poche”.

 

  • Intrarea in Turn, costa 7.4 euro pana¬†la al doilea nivel¬†si 12 euro – pana sus de tot. Cozile de la baza, pornind de la oricare dintre picioarele de metal, merg foarte repede. Doar in asteptarea unicului lift care te¬†plimba intre etajul 2 si varf, te poti enerva putin.¬†Iar daca nu iti trece repede, atunci e decizia ta sa cobori pe scari. Numai intre baza si cel de-al doilea etaj sunt 1060 de trepte.¬†ūüėõ De la cei 276 de metri inaltime ai ultimului nivel, se poate vedea panorama uimitoare a orasului,¬†pe o intindere de 80 de kilometri.
  • Taxa de intrare in Arcul de Triumf este de 9 euro. Sus, in Arc, pe langa privelistea asupra “Marei Axe”, te intampina si un mic muzeu despre istoria constructiei, cu informatii prezentate pe videomonitor. “Marea Axa” se intinde pe 8 kilometri, incepand cu Piramida de Sticla a Louvre-ului si terminand cu Marele Arc din La Defense.
  • Pentru a circula in Paris cu autobuzul, metroul sau trenul, exista mai multe oferte si reduceri. Abonamentele “Paris-Visite” de o zi, de trei zile sau de cinci – pentru anumite zone (Parisul are 8 zone/sectoare in total) – sunt alegeri bune. Noi am avut “Paris-Visite” de 5 zile, pentru zonele 1,2,3 si ne-a costat 27.5 euro de persoana.
Advertisements

Bruxelles (#2) – jurnal de calatorie

June 9, 2008

Am neglijat mult jurnalul si simt cum imi pierd disciplina de a scrie. Prinsa in vartejul unor zile apasatoare de prea multe probleme si de caldura, n-am avut ragazul intoarcerii in mine iar amintirea vacantei se indeparteaza rapid. Toate lucrurile frumoase trebuie aparate cumva de uitare!

A doua zi petrecuta in Bruxelles, am dedicat-o¬†in felul nostru, conceptului de “Europa unita” reprezentat¬†de acest oras cu atata aplomb, la fiecare reuniune sau conferinta¬†UE pe care o gazduieste. Zona cu Atonium-ul, parcul Mini-Europe, IMAX-ul, Planetarium si un mare stadion de fotbal, se afla in afara orasului. Pana acolo, metroul mai scoate si capul de sub pamant. Primul lucru care ti se infatiseaza este de departe atomul la scara imensa, cu steagul Belgiei pe bila cea mai de sus – in varf –¬†construit de om pentru om, ca sa manance, sa viziteze si sa vada panorama orasului. N-am intrat in Atonium caci nu ne-a miscat destul de¬†mult expozitia din anii ’60-’70 anuntata.

 

Am preferat sa mergem la Planetarium in schimb. AIci blondul a tras un pui de somn de un sfert de ora, cantecul de leagan fiindu-i¬†vocea monotona¬†a celui care ne-a prezentat in¬†flamanda toate stelele si planetele proiectate pe bolta cladirii. Pentru “show”-ul in franceza trebuia sa mai asteptam vreo doua ore asa¬†ca n-am avut rabdare. N-am inteles decat numele planetelor care oricum se pronuntau aproape ca in orice alta limba¬†iar in rest,¬†m-am distrat cu sonoritatea ciudata a flamandei, si am incercat din rasputeri¬†sa gasesc cuvinte asemanatoare¬†cu engleza. Cei¬†3 euro platiti la intrare am fi putut insa sa-i folosim mai bine la o bere in curtea IMAX-ului unde se stransesera deja¬†multi¬†suporteri in culori alb-albastre – culorile Anderlecht-ului – si care asteptau rabdatori si pasnici inceperea meciului cu Gent, cu cei in culori mov. Asa am prins si un meci de cupa a Belgiei, am ascultat cantecele¬†cu “Alez les bleus!” in marsul lor spre stadion si ne-am bucurat putin de atmosfera frumoasa. Blondul ar fi vrut sa aiba bilete la meci in acea zi dar timpul era scurt si de aceea cu atat mai pretios pentru noi. ūüôā

 

Pentru 12.4 euro, parcul Mini-Europe este un loc frumos¬†unde am vazut multi parinti cu copiii de mana, veniti special ca sa le arate piticilor minunile continentului pe care s-au nascut, dar unde deopotriva si turistii adulti se lasau fascinati de atractiile bine-stiute si asa bine redate in miniatura. Oricine putea sa ia de mot Turnul Eiffel, in timp ce chiar langa bocancul sau, alerga Thalys-ul pe sine. Intr-o invalmaseala calculata dar fermecatoare, vietuiesc¬†acolo¬†Turnul din Pisa si Sacre-Couer, morile de vant ale Olandei¬†si corida spaniola, canalele venetiene alaturi de Big Ben-ul londonez, si atatea altele. In dreptul fiecarei tari, exista o placuta cu numele, si cateva date statistice¬†despre tara in cauza. Un buton verde odata apasat porneste caseta cu imnul national corespunzator.¬†Totul este aranjat si gandit cu parcimonie. Sunt numai¬†tarile membre UE. Dupa ce vizitezi intreg parcul, organizatorii te invita intr-o incapere a globalizarii, unde in nenumarate limbi ale Europei ti se spune¬†“Bun venit!” si unde diverse quiz-uri iti testeaza cunostintele despre batranul continent.¬†Totul este bine pus la punct¬†si te convinge ca e bine sa fii “Proud to be European!”. ūüôā

    

Din parc, in alt parc! Dupa o scurta calatorie de 1.5 euro cu metroul, am ajuns in parcul national al Bruxelles-ului, pe care l-am nimerit in plina efervescenta, mustind de cantece si voie buna. Ce ne-a placut cel mai mult a fost trupa de tobosari in tricouri rosii, care manuia cu mult haz si ritm, toate gama de instrumente de percutie imaginata vreodata. Aproape 20 de femei si barbati, tineri si batrani, negri si albi, intr-un acord perfect cu muzica si armonia lor interioara faceau cea mai mare galagie din tot parcul, se distrau si dansau cu bucurie nestapanita, si erau cei mai aplaudati si ascultati de toata lumea.

 

Ziua s-a incheiat cu plimbari pe stradutele din centru. L-am vazut pe “Manneken-Pis” – pisaciosul ce sta drept¬† mandru simbol al orasului (mult mai mic in realitate decat ne asteptam!), am mancat la greci cate o “pita Gyros” (buuun!), ne-am plimbat¬†prin gradina botanica, am vazut teatrul roial (de la Monnaie) pus cumva brutal langa o cladire de sticla si metal daruita orasului de catre Comisia Europeana, ne-am oprit iar la chocolateria din galeriile de cumparaturi (de care ne indragostisem asa iremediabil inca din prima zi!), am trecut din nou pe langa marea catedrala St. Michel, ne-am oprit in Grote Markt sa ne savuram dulciurile la adapostul cladirlor mari si bune, iar la sfarsitul acelei zile… stiu ca am cazut lati in pat, visand cetati albe in batai de toba. ūüôā

           


Bruxelles (#1) – jurnal de calatorie

June 4, 2008

Pentru ca se intampla sa fac parte din randul¬†“duduitelor romantice cu fior literar” –¬†asa cum le¬†numeste Geambasu¬†in¬†GSP,¬†pe toate tinerele patriei care au blog – si pentru ca se mai¬†intampla ca zilele acestea sa fiu intr-un mare acord cu citatul Smillei din header: “I write my diares to remember my memories”, o sa incep aici, de fata, un scurt jurnal de calatorie. Si ma grabesc sa il deschid din seara aceasta cu prima noastra oprire –¬†Bruxelles, ca sa nu las sa treaca prea multe zile pe langa mine¬†iar amintirea calatoriei sa se estompeze prea mult. Si la fel ca in toate datile trecute, si concediul acesta a fost asteptat cu disperare ca un tarm linistit¬†la care nu mai ajungeam odata, si la fel de greu cum s-a ivit privirii noastre lacome, la fel de repede s-a si scurs printre degetele hapsane ale timpului. Dar destul cu poezia, sa trecem la lucruri serioase! Blondul mi-a schitat deja un plan, a punctat cu pixul pe foaie ce isi doreste sa fie mentionat in jurnal¬†si astfel, tot ce va fi legat aici de preturi, distante, nume de locuri, strazi, mijloace de transport¬†sa stiti ca este exclusiv contributia lui. Pozele au fost alese de comun acord. ūüôā

Pana la urma am avut un mare noroc cu anularea zborului de Bruxelles de la myair! Cu wizz am zburat fara probleme, fara intarzieri, fara emotii, fara urechi infundate (de fapt aici dropsurile si-au spus cuvantul!), fara goluri in stomac (runda asta!). N-are rost sa mentionez ca am mers pana foarte aproape de Otopeni in ziua plecarii ca sa ne dam seama intr-un final apoteotic (sic!), ca avem de luat avionul¬†de pe aeroportul Aurel Vlaicu de fapt… si astfel din cauza zapacelii noastre (bani schimbati cu o noapte inainte – bine ca exista exchange non-stop!; bagaje facute tot atunci, in graba; somn putin si agitat) puteam rata intreaga excursie… In toata goana asta, a dibuitului aeroportului corect¬†(de parca ne aflam la un concurs televizat de aventuri), am avut totusi timp sa ne miram cum a ajuns autogara Aurel Vlaicu sa fie aeroport. Intrebarea asta mi-a rasarit in minte si la intoarcere cand asteptam bagajele sa ruleze pe banda lunga de numai trei metri – pentru toti cei 200 de pasageri. ūüėÄ N-am gasit un raspuns adecvat, dar pot mima atitudinea: “Bine ca il avem si p-asta, d-lor!” ūüėõ

In Bruxelles-Charleroi insa, un alt tip de aeroport ti se arata. Este doar o aripa noua, construita oarecum in graba si menita sa acopere¬†modernizarile sau reparatiile (n-am inteles exact!)¬†ce au loc¬†cu cladirea veche. De aici, cu doar 13 euro de persoana, poti sa iei un autobuz care parcurge in 45 de minute distanta dintre aeroport si gara centrala a orasului (Bruxelles-Midi/Zuid). Sunt la mijloc aproximativ 40 de kilometri. Daca iti cumperi un bilet dus-intors pe acest autobuz, platesti doar¬†22 de euro in loc de 26. Bineinteles, exista intotdeauna si varianta taxiului¬†care – cu ceasul pus! –¬†face in jur de 90 de euro. Harti turistice ale orasului se gasesc gratis la orice chiosc informativ din aeroport sau din gara. Hartile te ajuta mult pentru ca¬†in ele apar evidentiate clar toate atractiile orasului si astfel poti sa iti faci un plan de bataie cu ce ai de vizitat in functie de timp. Buuun! Dar sa nu¬†devin foarte didactica!… Sa mai vorbesc si despre ploaie de exemplu sau despre soarele Senegalului. Ei bine, am nimerit o zi belgiana ploioasa, ne-am facut cativa nervi pana am ajuns la hotel si cat ne-am invartit prin¬†gara (am nimerit si zi de weekend!). Dar odata ajunsi la hotel, instalati in camera frumoasa si curata,¬†parca viata a inceput sa ne zambeasca din nou, printre stropii care bateau in geam. Romanii sunt imprastiati peste tot, in lumea asta mare, asa ca nu ne-am mirat prea mult, cand la receptia hotelului,¬†ni s-a raspuns la intrebari direct¬†in¬†romaneste. Pe modelul romanilor, cred ca s-au mulat si negrii¬†(asa mi se pare mie¬†“political correct” sa-i numesc!). In partea asta de lume,¬†sunt nenumarati si… cat am stat printre ei, mi-au devenit simpatici. Prima masa in oras s-a nimerit sa o luam sub soarele Senegalului (asa se numea restaurantul!), unde iti umpleai farfuria de cate ori doreai cu specialitatile zonei: orez cu bob lung amestecat vrajitoreste cu tot felul de legume si sosuri, mici placintele cu spanac, paste invartite si colorate de condimente. Cu burta pusa la cale, am pornit la drum, aparati de umbrele.

Centrul orasului este format de o piata dreptunghiulara capitonata cu claridiri aurite, construite in stil vechi, si dominata de Palatul Regal. Forfota mare, turisti multi, magazine cu dantelarii, chocolaterii care te imbiau la fiecare pas, cu mirosul puternic al bomboanelor de casa, blitz-uri peste tot, galerii de cumparaturi si case cu souveniruri la fiecare colt.

 

Daca te departai de aglomeratia din piata, te trezeai deja ca esti in alt oras: multa liniste, strazi aproape pustii la ora de seara, magazine si terase¬†inchise. Doar anumite stradute erau ticsite de homosexualii si travestitii care isi celebrau orientarea¬†prin concerte galagioase si dansuri in aer liber. Foarte degajati, cu berea in mana, cu baloane in culorile GayFEST agatate de gat, ii vedeai plimbandu-se printre turisti sau in baruri, in cautarea perechii. ūüôā

Prima noastra zi in capitala Belgiei, s-a scurs intre deliciile din ciocolata, culorilei GayFest-ului si mirosurile mancarurilor de care erau pline stradutele cu restaurante specifice: italienesti, chinezesti si grecesti. Am adormit visand dantelarii fine si ciocolata alba. ūüôā


Ultima obsesie si o multime de carti

June 3, 2008

Ultima obsesie – in afara de shopping (caci nu, inca nu mi-a trecut!) – este Isabel Allende pentru ca e¬†femeie, e desteapta si scrie carti frumoase.¬† Iar saptamana aceasta tocmai se intampla sa¬†avem¬†Bookfest 2008 asa ca astept cu nerabdare maine seara sa imi umplu desaga cu¬†carti. Ne vedem printre standuri! ūüôā


Back on track

June 3, 2008

Caldura Bucurestiului care mi-a biciuit fata inca de la intrarea in tara, a fost intr-un fel premonitorie pentru zilele de munca ce au urmat weekendului. Bineinteles ca nu ma asteptam sa primesc¬†flori si aplauze pentru ca m-am intors¬†din concediu, dar atmosfera din birou prea mi s-a parut inacrita de la inceput. Acum ma afund in aceasta inacreala si ma sufoc… e clar ca trebuie sa schimb ceva! Asa ca daca stiti vreun post liber¬†de maturator, va rog sa ma anuntati. ūüėÄ Pe seara povestim din vacanta! Stay tuned! ūüėČ