Cum mai e vremea la Bucuresti?

Dimineata, in jur de ora 8 am. Ma incadrez cuminte in multimea care urca scarile la metrou Pipera.

Sunt echipata cu punga aferenta de cadou in care imi transport cu grija de fapt, caserola cu mancarea de pranz. Am si geanta pe umar, in care ar putea sa incapa un laptop la nevoie. Apoi e una dintre acele dimineti in care m-am inarmat si cu ziarul Ring sau cum s-o numi el – care circula gratis pe la metrou.

Deodata, in stanga mea aud un tip inalt, cu barba “a quatro giorni”, zicand pe un ton zeflemitor:

“-Deci la 6 scapati, da? Good to know! O zi buna, sclavilor! Sa nu uitati sa dati cu badge-ul la intrare, ok?…”

Initial, am crezut ca i se adreseaza celui de langa el, dar de fapt, personajul era mai pitoresc de atat! Arunca vorbele catre multime, facea un act de curaj, de prezenta. Un actor care exersa un rol dorit de multi dintre cei urcatori pe scara metroului.M-as fi asteptat ca multimea sa se opreasca, sa se intoarca cu fata spre el si sa-l aplaudam in cor.

Doar eu am intors capul, am zambit si l-am urmarit o vreme. El n-a urcat scarile, s-a indreptat spre celalalt peron al statiei, probabil ca sa isi impartaseasca gandurile si altor muritori de rand, de pe alte scari. 🙂