Imi plac scriitorii de limba spaniola. Mult! Llosa, Marquez, Allende, Leante sunt doar cativa dintre preferatii mei, pe ultimul descoperindu-l chiar de curand la editura Vellant. Desigur ca numarul celor care povestesc frumos in spaniola este mult mai mare. Poate nu degeaba aceasta limba este si limba nationala a telenovelelor.
Leante scrie ca si cum ar sta la o cafea cu un prieten, depanand amintiri, povestindu-si viata. Cartea nu este scrisa la persoana intai dar ar fi putut fi foarte bine si asa. Cuvintele curg firesc iar povestea fascineaza de la inceput. Cu mare naturalete, scriitorul alterneaza cadrele de desfasurare a actiunii: Barcelona cu asprimea desertului. Asa am revazut cu ochii mintii strazile calde ale orasului si am retrait bucuria dintr-un concediu trecut. 🙂 Insa la fel de real am simtit si nisipul desertului Sahara printre dinti atunci cand jaimele (adaposturi specifice acelei regiuni) sunt luate pe sus de cate vreo furtuna. Leante m-a facut sa imi doresc sa vad Sahara, sa ii admir rasariturile, sa iau parte la ospitalitatea si formalitatile lungi de primire ale bastinasilor, sa petrec macar o zi intr-o oaza si sa invat sa imi leg un turban deasupra capului.
“Cat te mai iubesc” este o poveste de dragoste care parcurge istoria Saharei (despre care stiati ca inca se mai lupta pentru independenta? de exemplu) dar si pe cea a personajelor in drumul lor spre izbavire. Cred ca ar iesi un film bun de tip romance daca cineva si-ar pune mintea sa transforme cartea in scenariu. Se parcurge repede, fara mari dificultati.
aiaciu's blog 
Sa-mi imprumuti si mie cartea 🙂
cu mare drag. 🙂