Peripetii low-cost, muzee si plimbari pe lac

April 14, 2008

Nu este prima data cand avem probleme cu companiile aeriene low-cost. Anul trecut, Sky Europe ne-a tinut o zi intreaga in aeroportul din Roma ca apoi sa ne plateasca si noaptea la hotel – evident dupa istovitoare si enervante negocieri. Si toate astea pentru ca n-au fost in stare sa faca rost de un avion bun in locul celui stricat in decurs de cateva ore, asa cum cred ca ar fi fost normal. Oricum nici un hotel din lume nu mai putea recupera nervii consumati intre timp, nici o stea nu putea sa stearga parerea de rau ca n-am mai ajuns la nunta unor prieteni dragi si nici un mic-dejun oricat de bogat nu putea compensa sentimentul ca am fost tratati ca niste paria in tot acest timp. De data asta insa n-am mai ajuns asa departe. Bucurosi ca avem biletele de avion cumparate si rezervate, ne gandeam la planuita excursie cu mare drag, primul pas stiindu-l facut. Dar bucuria a durat cateva saptamani caci de curand am primit un mail de la reputata companie MyAir ca au anulat toate zborurile catre Bruxelles. Asa ca am ramas cu buza umflata, iar in asteptarea banilor (pe care MyAir ii promitea in 10-15 zile) ne gandeam frustrati la tot de felul de variante gen: renuntare la destinatia in cauza, amanarea excursiei pentru luna iunie sau chiar schimbarea cu totul a planurilor de calatorie. Simteam ca ni s-a facut o gluma proasta fara motiv. Nu intelegeam cum e posibil sa anulezi toate zborurile de pe o singura destinatie dupa ce in mod cert, au fost rezervate destule bilete pe cursa respectiva, fara sa oferi o alta varianta, fara sa dai o explicatie logica deciziei luate, fara sa iti pese pur si simplu. Asa m-am convins ca low-cost-ul are dezavatajele sale gen intarzieri, anulari, avioane stricate, bagaje pierdute exact cand ti-e lumea mai draga, si ca mai bine i-ar sta cu numele de low-respect (fata de client). Intr-un final ne-am luat inima in dinti si persistand in naivitatea noastra, am mai acordat o sansa – de data aceasta WizzAir-ului, prea incantati fiind de planurile facute incat sa putem renunta asa usor si avand totusi prea putini bani ca sa nu optam tot pentru servicii low-cost. Sper sa nu mai avem decat surprize placute! 😀

Dar trecand peste nelinistile si frustrarile provocate de transportul “pe sus”, am avut un weekend frumos. A fost ideea lui F. sa mergem la Muzeul de Arta si trebuie sa recunosc ca a fost o idee foarte buna. Cladirea care pana acum o admiram doar din goana plimbarilor prin zona, este impresionanta si pe dinauntru. Putina mea cultura din domeniul artei m-a ajutat cat sa recunosc unii pictori, anumite epoci si cat sa exclam de fiecare data cand imi placea ceva fara sa am vreo explicatie clara pentru asta. In rest, comentariile noastre s-au rezumat la observatii profane gen: “Uite ce Venus cu spate de culturist!” sau “Copilul Iisus are clar o pozitie nefireasca aici!” sau “Tabloul asta ar merge in sufrageria mea!”. Scarile pe care le cobori dupa ce ai parcurs toata expozitia de pictura europeana sunt cele mai frumoase scari pe care le-am vazut pana acum. Adidasul ti se afunda extaziat in covorul galben si moale si poti foarte usor sa te imaginezi o printesa intr-o seara de bal. Eu am retinut Tuculescu cu cele doua tablouri (restul colectiei aflandu-se la Muzeul de Arta din Craiova) – culorile aprinse (mult galben!) m-au incarcat de bucurie. Iar pe F. a apucat-o plansul cand a vazut “Sarutul” lui Rodin. 🙂

Dupa ce ne-am rupt picioarele prin Muzeu, ne-am gandit sa le punem la o noua incercare cu hidrobicicleta prin Cismigiu. N-a fost o idee chiar inspirata caci pe langa faptul ca in prima jumatate de ora n-am facut decat sa ne invartim in cerc (nu reuseam sa intelegem care e smecheria cu nenorocita aia de directie!) si sa mergem drept doar cu spatele, am intrat si sub dusul de apa din tasnitoarea din mijlocul lacului. Ne-am udat pana la piele (ca tot aveam nevoie la raceala mea!), am ras mult si ca sa ne mai alinam amarul, am cumparat vata de zahar (vezi aici!) si am facut o oprire la cofetarie. In rest, Cismigiul arata foarte bine in prag de primavara: multe lalele frumos mirositoare, alei ingrijite, terase deschise, locuri multe de joaca pentru copii si curcubeu pe lac. O incantare! Asa ca m-am intors si duminica in Cismigiu, de data asta cu blondul care a vrut sa isi incerce muschii la vasle. Gradina Cismigiu este o idee foarte buna! a exclamat el bucuros. Am mancat iar vata de zahar si ne-am pus cate o dorinta la vederea curcubeului. Mai nou, vanez curcubee! Dupa fiecare ploaie, cand vad o raza de soare, sunt cu ochii in patru, pe sus… 🙂 

Advertisements