Cele doua femei

August 8, 2008

“Astazi este ziua mea, iar peste patru zile voi muri. Nu sunt dezamagita, stiam demult si sunt pregatita. Cred ca o sa las o scrisoare in urma mea drept dovada a trecerii mele prin lume. O sa imi ajunga patru zile ca sa imi regasesc viata printre cuvinte? Poate mai bine ar fi sa ma uit la un film, sa fac dragoste si sa stau la cafea intr-una din dimineti, alaturi de prietenul meu cel mai bun. Exista o ultima zi perfecta? Soarele ma binedispune si stiu clar ca as vrea sa fie o zi cat mai insorita. Am 27 de ani. O bucata mica de om se uita la mine cu niste ochi mari si negri care inca nu ma vad. Oare o sa ma ierte? Imi poarta semnatura pe buze si lacrimile in gandurile viitoare. STIU ca o sa ii placa mult soarele. Genele mele i-au transmis tot, iar intr-o zi va scrie si ea o scrisoare – o scrisoare deschisa catre lume. Acesta este testamentul meu.”

Advertisements

…which is good

July 16, 2008

Visez la un blog nou ca sa imi castig libertatea. Sa nu mai am identitate fizica atunci cand ma citesc prietenii. Asa mai visez eu si la o societate poligama, in care dorinta (citeste “lust”) sa conduca toate actiunile oamenilor. Asa mai visez eu si la o tara noua, pe care sa o incep cu entuziasmul necunoscatorului si care sa nu se invecheasca niciodata, scapata pe veci de toate cutumele modernitatii sau socialismului sau altor te(r)orii. Asa mai visez eu si la o carte noua, si la un copil si la o alta viata. Poate in alta viata?!? 😐


Bucurie mare

March 1, 2008

Multumesc! Multumesc! Ma simt ca si cum as fi castigat un Oscar sau un premiu Nobel (nu ca as fi trecut prin asta vreodata… pur si simplu, intuiesc ca e cam acelasi gen de bucurie, o bucurie mare!)… si n-am cuvinte, nu stiu ce sa spun! Privesc lista cu cele 20 cele mai bine scrise blog-uri votate in competitia Roblogfest si tot nu imi vine sa cred ca sunt acolo…. eu… in primele 20!!!! 😀 Si mai mult, apar si la categoria cele mai bune blog-uri, tot in cei 20 alesi, votati… Ce sa zic? Este deja 3 dimineata, este 1 martie si este cel mai frumos martisor… 🙂 Il trezesc pe blond, il iau in brate si imi vine sa plang… Nu mai conteaza ce urmeaza! Stiu ca mai e un vot pana pe 13 martie care va decide castigatorul pe fiecare categorie in parte… dar pentru mine faptul ca am fost votata din 500 de oameni… inseamna enorm… Doua saptamani de care as vrea sa nu imi mai aduc aminte vreodata, s-au incheiat cu ceva bun. 🙂 Multumesc mult, mult! 🙂

Se pare ca am terminat degeaba cibernetica, tot nu stiu sa ma descurc sa imi pun un buton cu “Votati aiaciu la Roblogfest”! 😀 Dar ma fac eu mare!… 😐 Pana atunci, daca mai aveti chef sa votati inca o data, cu conturile vechi, deja create… datele sunt aceleasi, doar ca ma gasiti mai rapid printre cei 20 decat printre cei 500 dinainte… 😉 Multumeeeesc inca o data!!! 🙂


Vise de carbune

September 13, 2007

Am visat-o pe “mamaie” si cand m-am trezit stiam clar ca o sa ploua azi! Asa am apucat sa functionez de cand sunt mica, pentru ca celalalta bunica a mea a stiut sa imi bage in cap tot felul de “prostii” (cum le numeste acum cineva care e nevoit sa ma suporte zi de zi… :D). Dar vreau sa povestesc mai mult despre “mamaie”, pe care o vedeam doar in vacantele de vara si care acum nu mai este asa cum nici pentru mine acum nu mai sunt vacantele de vara. Tin minte tonul vocii ei, absolut inconfundabil – care ma fascina atunci – ton adoptat numai cand striga din curtea ei, pe vecina de peste gard… Dintotdeauna, ii stiu numai fata plina de riduri… ca si cum asa s-ar fi nascut sau parca n-ar fi fost altfel niciodata… din cauza asta pozele cu ea, pe vremea cand era tanara, mi se pareau ireale. Desi analfabeta – pentru ca nu i s-au acordat prea multe sanse in viata, fie pentru ca era mica de inaltime, fie pentru ca era pur si simplu fata saraca – viata a stiut sa ii formeze caracterul, a invatat-o sa se descurce. A decis devreme si singura ca n-are nevoie de barbat, era mandra de baiatul ei (tatal meu) si multumita ca are o casa si niste bani stransi. Cheltuia tot timpul cu chibzuiala, ghicea firea oamenilor cu usurinta, ii placea cafeaua, a fost la bai de cateva ori si i-a placut acolo, povestea oricand si de oricate ori o starneam eu despre mama exact asa cum o vazuse ea, asculta muzica populara, si ma cara in vizite, pe la prietenele ei cand se nimerea sa fiu acolo. S-a stins ca un carbune…


Insomnia

March 27, 2007

“Ora 03:10.Nu pot sa dorm! Nu e nimic mai normal si mai enervant decat sa nu poti sa dormi, iar mii de ganduri insomniace sa-ti invadeze creierii. Insomnia este ca o foaie alba de hartie care prin albeata ei, te sfideaza s-o pangaresti, s-o umpli cu cerneala, din pacate exact intr-un moment in care tu nu poti. E frustrant! Si ai avea atata cerneala de rezerva… Din toate gandurile de acum retin: incrancenarea cu care muncesc, graba cu care calatoresc, iubirea mea sincopata, dorinta de a fi totul planificat pentru a evita haosul existent, prieteniile imprastiate, prea multe de forma, toate minciunile astea care pana la urma nu ma fac sa uit… Ciudat cum astfel am umplut deja cu cerneala una dintre multele foi albe care ma privesc sfidator…”