Calatoriile si Capitanu’

February 14, 2008

Pentru ca de la episodul Ciocanesti n-am mai plecat nicaieri si nici nu stiu cand, unde si cat de curand vom mai merge pe undeva, imi permit sa visez deocamdata sau mai bine zis: sa imi aduc aminte. Am “boala” asta cu visele de calatorie de cand sunt cu blondul. Parca am descoperit America… de cand il stiu pe el. [hihi! o sa se bucure c-am zis asta!] 😀 Brusc mi s-au declansat de-a valma: pofta de calatorii, dragostea pentru munte, dorinta de a urca pe varfuri, de a vedea lucruri noi, de a merge cu trenul, de a cara rucsacul si de a sta la cort, de a colinda pe strazi in nestire pana te dor talpile… Toate acestea existau – desigur! – in mine de dinainte, dar blondul le-a scos la lumina si totul a fost si este mai frumos cu el. Chiar si dupa o excursie nereusita – si am avut cateva: mai toate prin munti si pe ploaie… [uf!] – ai sentimentul multumirii ca totusi ai mai bifat un traseu pe care pana atunci nu-l stiai, si ti-e foarte clar ca trebuie sa perseverezi si ca nu vei da inapoi data viitoare; ramai deci cu o promisiune in suflet. Ce e cel mai frumos? Planurile care se fac inaintea vacantei. Pentru mine: sa il vad pe blond ce silitor devine cand construieste viitorul traseu pe hartie, cand planifica scrupuluos hostelurile, avioanele, trenurile, locurile de vizitat, cand se documenteaza despre tara in care vom merge sau despre muntele pe care il vom urca si ia in brate atlasul ala mare si scris in engleza [care il enerveaza atata!]. 😛 Ce e cel mai emotionant? Cand ajungi pe varf dupa un urcus greu, cand aterizeaza avionul si calci pentru prima data acolo unde de mult timp iti doreai sa fii, cand te uimeste un loc asa mult incat ai nevoie de cateva secunde pana cand iti revii, cand te bucura o pictura, o statuie, o cladire, un peisaj – [catarsis, deci]. 😉 Pentru mine: il vad pe blond multumit ca ne-a placut traseul facut de el, ca au iesit bine lucrurile, ca a gasit solutii si ne-a indrumat prin hatisul metroului vienez, de exemplu… mai pe scurt: ca a fost un capitan bun. [al doilea lui prenume este Capitanu’! ] Vreau sa mai plecam iar undeva! Ce zici, Capitane? 🙂

Advertisements

“Syno’ List”

December 5, 2007

Mi s-a zis sa public “LISTA”…asa cum o cred eu…pentru ca sunt singura care isi doreste cu ardoare inca dinainte de tragerea la sorti sa cunoasca “perechile” care isi fac cadouri si – bineinteles! – singura care nu-si poate tine gura….si – eventual! – care din cauza asta, strica surpiza… Asa ca mi s-au dat sugestii gen: “vezi, pune semnul intrebarii in dreptul celor pe care nu-i stii sigur”,  si am avut idei: “eventual, publica si cadourile pe care si le doreste fiecare in parte”, etc. Critici inca exista – cei care nu vor sa stie lista sau cei care isi imagineaza ca eu merg “pe ghicite” – dar toti vor citi post-ul asta…asa ca “my win” (rase ea diabolic!hihi) !!! 😛

Fara alte introduceri, deci:

1. “Camelush de plush” avec ”Doamna in maro”

2. “Madames” avec ”Monsieur”

3. “Handreea” avec ”Boabe de porumb”

4. “Milupa” avec ”aiac”

5. “Picha” avec “*****”

Ok, nu e completa, dar pentru ca ma enervati, ce ziceti: piiiiipppppppppppppppp??? J


Promisiunea

November 7, 2007

Nu am pretentia ca sunt perfecta sau buricul pamantului (desi de multe ori am avut norocul sa ma simt asa) si nici nu rezolv probleme universului in fiecare zi cand ma duc la serviciu. Stiu! Sunt destul de banala. Dar de cele mai multe ori ma simt bine. Am prieteni si sunt un om norocos. Ma simt bine cu oamenii din jurul meu, nu ma cert (desi poate ar trebui uneori sa fac si asta :P) si incerc sa fiu placuta. Imi place sa fiu in centrul atentiei de cele mai multe ori. Asta e o scrisoare deschisa sau o bucata de jurnal sincer, cum vrei sa o denumesti si in ea vreau sa vorbesc despre iubire. Nu-mi place cand o iubire sufoca, sanctionez atunci cand vad gelozie nefondata (la altii!), nu-mi plac nici depresiile dupa despartiri, nu vreau nici lacrimi. Deci visez ca toata lumea la un ideal. E bine sa ai libertate intr-o iubire, sa zburati impreuna. E bine sa stii ca ajungi acasa seara si te asteapta o fata zambitoare si optimista intotdeauna indiferent de ce s-ar fi intamplat peste zi. E esential sa ai fluturi in stomac atunci cand il vezi si sa nu isi poata lua mana de pe tine. E esential sa simti cum te ia in palme si acolo sa fie cel mai bine. E esential sa te sarute noaptea de “Somn usor!” si apoi sa visezi frumos. E frumos sa iti aduca flori si sa te surprinda cu cadouri fara sa fie vreo ocazie deosebita (si nu, nu sunt “pareri” din vreo revista de femei :P). E frumos sa te respecte si sa iti ofere demnitate. E iubire atunci cand plutesti! Plutesc de 7 ani si mai bine… 😉


Cand ai prieteni, asa cum sunt ei…

March 27, 2007

Eram la inceput in syno si am primit un mail care m-a ajutat mult:

<<Subject: Ajutati-o si pe alexandra sa inteleaga 🙂

“You Are My Sunshine
My only sunshine.
You make me happy
When skies are grey.
You’ll never know, dear,
How much I love you.
Please don’t take my sunshine away

Cand s-a enervat din cauza unui spam:

<<Mda…Si ion era pe casa si-l lua inundatia… dar el nu a vrut sa plece pt ca era credincios si dumnezeu il va salva. De trei ori a venit barca de salvare si de 3 ori Ion a zis ca are incredere in dumnezeu ca-l va salva. Si uite ca l-a luat apa si a murit ca prostu. Normal ca ajunge dumnezeu si-l intreaba de ce nu l-a salvat ca a avut atata incredere in el. Si evident ca ia dumnezeu registrul si-i zice: ba ioane aici scrie ca am trimis 3 barci de salvare…Pupici ingerasul meu mic si tantalau!>>

Cand e curios:<<De ce? Cine e? E frumoasa? Te cunoaste? Sa stiu cum il cer.>>

Cand se grabeste:<<Unde este intalnirea azi?La ce ora pleci de la syno?>>

Cand se scuza:<<acele cuvinte sper ca doare tare.:D incerc sa ajung.p.s. saptamana viitoare nu stiu al cui este randul dar, ma duc la nunta. de joi sau vineri plec din buc, asa ca…>>

Cand face o invitatie:

<<buna dracii mei, data: maine, 6 07.2006, ora: 19.30 locatia: che passa are loc conferinta dp-istilor amatori si profesionisti cu invitat special B.B. care nu stiu ca functie are.
subiectele pe lista:
1. ce prost e unu care s-a ars pe piele de fiecare data cand a fost la mare anu asta.
    cine mai vrea sa-si dezvaluie rosetile de pe piele e invitat sa-si recunoasca prostia.
2. pro si contra vama veche.
3. furtuna din vama veche si constanta.
4. pentru acelasi imbecil inrosit trebuie facut un plan de marketing care are ca finalizare achizitionarea de huse de matiz pentru a inclocui husele matizului ars cu tigara de el.
5. betie crunta…
cum e posibil ca personajul care face aceasta invitatie sa fie absent, subiectele zilei sunt si la alegerea vostra sau la nimereala.
90 % insa sunt sanse sa ajung si eu.>>

Cand intampina:

<<draga aiaciu,
iti uram bun revenit in tarisoara noastra de maxim succes pe plan international. ne bucuram tare tare mult ca te vom revedea, speram ca mai voioasa si mai dilie ca niciodata. am sa vin pregatit cu una bucata laptop ciordit, asa ca vino cu aparatul sau cu cd-ul sau cu stickul sau cu orice alt device ce poate stoca date, si o sa vedem uluitoarele poze din tarile vecine (evident niste tari de cacao din care banuiesc ca abia asteptai sa pleci si sa revii in tara noastra senzational de mistoaca). apropos sa nu uiti miile de cadouri pe care le-ai facut rost de acolo pentru dragii tai fosti colegi, bytheway eu vroiam un tricou de la echipa de fotbal “rapid viena”. daca nu mi-ai adus…
whatever, iertati-mi aberatiile: sunt cauzate de o raceala de succes (asa ca si tara noastra) ce-mi produce (pe langa alte milioane de bucurii) si o fierbinteala puternica ce produce la randul ei o ameteala puternica, pe care incerc din rasputeri sa o tratez cu ceai cu rom, dar pentru ca s-a terminat romul am pus wischi  care are un puternic efect de ameteala asupra creierului meu aflat deja in stare de somn latent…. (si oricum romul s-a terminat ieri, ceaiul cu 2 ore inaintea romului, wischi inca mai am, iar eu beu de vineri seara… pana azi dimineata ultima portie)
si cum m-am plictisit sa scriu chestii fara noima, chiar acum ma apuc sa scriu un chestionar… ce o sa iasa… va las sa ghiciti si singuri. ba nu va las: o sa iasa un chestionar de real succes asa ca si tarisoara noastra :)) >>

Cu drag…


Doors & Lucky Strike

March 27, 2007

Se uita prin gaura cheii. Nu vedea decat mana ei – care parca imprumutase toata furia corpului – aruncand cu ce-i venea la indemana, in usa inchisa, in spatele careia se afla el, razand. Daca in secunda urmatoare ar fi venit un extraterestru la ei in apartament si l-ar fi intrebat: “Pe planeta cealalta, unde o sa va luam pe amandoi, vrei sa traiesti tot cu ea?”, el ar fi raspuns hotarat: “Nu!”. Cam la asta se gandea in timp ce scrumul tigarii din mana lui, cadea pe covor, iar ea era de partea celalta a usii si nu vedea aceasta “impietate”. “Ah, ce noroc!”, isi mai zise el cand fu constient de “cat rau cauzeaza fumatul”. Dupa un timp si multe distrugeri de cealalta parte a usii, el isi lua inima in dinti si o deschise: peria ei de par condusa de aceesi mana furioasa, dar care nu se astepta la gestul lui, il lovi drept in fata, ii sterse pentru un moment zambetul condescendent pe care il afisa. Imediat apoi, mana se calma, zacea acum inerta pe langa corpul care tremura inca. Celalalt corp in schimb, isi relua zambetul uitat si se indrepta spre o alta usa, iesind definitiv din casa si din viata ei.


Doors & Lucky Strike

March 27, 2007

Se uita prin gaura cheii. Nu vedea decat mana ei – care parca imprumutase toata furia corpului – aruncand cu ce-i venea la indemana, in usa inchisa, in spatele careia se afla el, razand. Daca in secunda urmatoare ar fi venit un extraterestru la ei in apartament si l-ar fi intrebat: “Pe planeta cealalta, unde o sa va luam pe amandoi, vrei sa traiesti tot cu ea?”, el ar fi raspuns hotarat: “Nu!”. Cam la asta se gandea in timp ce scrumul tigarii din mana lui, cadea pe covor, iar ea era de partea celalta a usii si nu vedea aceasta “impietate”. “Ah, ce noroc!”, isi mai zise el cand fu constient de “cat rau cauzeaza fumatul”. Dupa un timp si multe distrugeri de cealalta parte a usii, el isi lua inima in dinti si o deschise: peria ei de par condusa de aceesi mana furioasa, dar care nu se astepta la gestul lui, il lovi drept in fata, ii sterse pentru un moment zambetul condescendent pe care il afisa. Imediat apoi, mana se calma, zacea acum inerta pe langa corpul care tremura inca. Celalalt corp in schimb, isi relua zambetul uitat si se indrepta spre o alta usa, iesind definitiv din casa si din viata ei.


Lucky

March 27, 2007

Se plimba de ceva timp pe strazile inguste. Parul lui cret si incalcit adunase aproape tot praful de pe strada. Fuma. Se simtea bine chiar daca tenisii din picioare dadeau semne de capitulare, iar blugii desi nu erau rupti, nu erau foarte curati…Nu e un hippy (sau cel putin nu mai e!), nu e nici cersetor, nici nebun…ba din contra…are un loc de munca in timpul saptamanii, unde vine imbracat corect, are colegi de serviciu la fel de corecti, are si un apartament curat, una din camere e numai a lui si nu e rau aranjata, are prieteni cu care iese la ore prestabilite sa isi piarda timpul impreuna, are chiar si o femeie in acest oras….care probabil acum il astepta… Umbla de cateva ore, dupa o scurta oprire de o bere. O tipa cu fusta scurta, se lovi de el grabita si nu se opri sa isi ceara scuze. Zambi. Ii placea sa priveasca in sfarsit, sa se loveasca de oameni, sa respire. Nu, n-o sa se mai intoarca…desi ar fi vrut sa o crucifice pe pat pentru o ultima data, sa il tina minte, sa isi scuture hainele si sa plece. Oricum scrumul lasat pe covor era un inceput… Mai trase o data din tigara si eliberand fumul, se elibera si el. Aerul ii intra altfel in plamani acum.