Imi trag rasuflarea un moment si zambesc

Cuvintele mi se zbat intre tample si incep sa ma doara. Cuvintele au reusit sa acopere sunetele nebune din seara precedenta. Visez in cuvinte multe in putinele mele ore de somn si ma trezesc cu foame. Stresul, oboseala si dimineata cruda in care ies, ma dau gata. Imi imaginez cum lumi intregi zboara pe langa mine si pe unele dintre ele as vrea sa le opresc o clipa, sa imi odihnesc privirea… dar nu am timp. Rememorez lumi mai vechi deocamdata. O vad cum iese din limuzina lunga: piciorusul intai, (asa!…), apoi o bucata din rochie falfaind ca aripile unei pasari mici si speriate… apoi trei sferturi din trup si la final se arata cu toata fata ei rotunda – o zgatie de fata intr-o rochie mare, alba, frumoasa ca o raza de soare strapungand pentru totdeauna norii negri. Tocmai atunci, o alta raza de soare (una reala!) mi se infinge in ochi si ma orbeste pe moment. E inceputul ritualului… vad maini impreunate a dragoste, capete plecate cu evlavie, cruci facute catre popor… nunta din Canaa Galilei si dansul… nu lipseste, n-are cum… si dantuie… apa in vin si tot asa, sa ne rugam pentru fericirea lor… sa murmuram Tatal Nostru… si Hristos a-nviat!… O alta slujba imi amintesc pe loc. Momentele incep sa se confunde, sa se apropie… nelinistitor de mult. Cineva imi strange mana tare, vad lacrimi… incerc sa imi linistesc sufletul, dar emotiile cresc si cresc spre un necunnoscut punct culminant. Si deodata se canta “La Multi Ani!”, se canta din doua Biserici diferite acelasi cantec, in acelasi timp… Totul se termina cu o predica despre cum sa fie mirii in viata, in familie, cum sa se respecte unul pe altul, sa isi iubeasca parintii, nasii… Ma sufoc putin si imi vine sa ies de-acolo dar mai e putin. Si gata, ambele slujbe s-au terminat. Cea din capul meu mai reverbereaza putin atunci cand pun piciorul pe prima treapta, acolo unde se vor face in curand poze. Ies la lumina, flori incep sa se imprastie, iar fata in alb e coplesita de saruturi. Vad fericire si dragoste in jurul meu. Imbratisez repede si stiu ca viata e grozava in clipele alea… clipe unice. Apoi norii se abat si inegresc cerul de deasupra Bisericii. Vantul salta rochiile doamnelor si le ciufuleste coafurile. Lumea inca insista sa faca poze inainte de ploaia care se anunta amenintatoare. Cativa se bulucesc, altii sunt chemati in mod expres. Am picioarele gheata si as vrea o tigara. De mult timp n-am mai avut dorinta asta, dar ma vad cum ar fi sa imi aprind un pai lung si sa pufai linistita sprijinindu-ma de gardul din apropiere. Numai gandul si deja ma relaxez. Ultima oara? Da… stateam in rochia mea alba si pufaiam nelinistita cu tot felul de alte ganduri bubuindu-mi in cap. Atunci as fi vrut sa fiu pe o plaja insorita si sa stau la umbra unui palmier fara sa am vreo grija. Imi intorc privirea spre blond si ne grabim la masina. Conduce un prieten intr-un costum inchis la culoare, strabatut cu extravaganta de o linie roz, obraznica. O sa bea cam mult whisky. As vrea sa dansez muuult… dar vorbesc, explic, zambesc si .. iar mi se naclaieste gura si vreau tigari. Ma satur. Doamne! Ce mi-as aprinde una! Bulgarele alb vine la noi, straluceste toata. E un copil. Si atunci trece tot. Vorbim, radem… se bea. Sa iti bei mintile pana simti ca plutesti, iar la final sarbatoresti orgasmul cu flori aprinse, muguri in gura ta fierbinte. Ziua se incheie in aplauzele furtunoase ale multimii. Lumea ne ridica pe brate, ne transporta prin incaperi nesfarsite, imense. Acum stau si citesc, scriu in gand.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: