Poza

Cineva vrea sa imi faca o poza. Eu rad cu gura pana la urechi, nepasatoare. Fotograful incearca sa isi mascheze dorinta de a ma surprinde in toata splendoarea mea, dar ii tremura degetul pe butonul de pornire… click-ul intarzie… si eu devin constienta de ochiul mare si negru. Zambetul tamp imi ingheata pe fata in forma lui cea mai crispata, iar ochii mi se maresc putin a mirare. In secunda urmatoare eram deja imortalizata in cutia neagra, patrata si rea a aparatului. M-am transformat intr-o poza ratata. Am acum consistenta unei foi de hartie si memoria putina a unui .jpg. Si umblu asa, alandala, printre altii ca mine. Ne frecam politicos lateralele unii de altii. Ma aflu intre portretul unui necunoscut cu barba si favoriti carunti, ale carui riduri parca deseneaza o harta, si poza unui bloc de sticla colturos si albastru, in care se reflecta o bucata de oras. Nu mai scap de-aici curand.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: