Dimineata

“Frica blocheaza intelegerea inteligenta a vietii” citesc in “Dilema veche” pe prima pagina si zambesc lung, coborand in fuga scarile de la metrou. O sa intarzii si azi. Dar macar am mai castigat timp de cand nu se mai face oprire la statia Obor. Citesc articole despre UTC, pioneri si regretele adultilor de acum fata de vremurile de atunci. Imi trece prin cap o imagine veche a mea, cu pampoane si cravata rosie. Ma fascina cerculetul mic cu care se prindea cravata. Frica bunicilor cand ascultau “Europa Libera” la lumina lumanarilor iar copilul de atunci le striga asta in fata, neintelegand de ce trebuie sa se ascunda tot timpul. Nu eram oare destul de camuflati, pe intuneric, la lumina palpaitoare a lumanarilor? Aveam un ritual de aducere a curentului electric inapoi in casa: copilul se arunca pe burta intins pe covorul din sufragerie, uitandu-se concentrat sub pat… tin minte ca o data a functionat si lumina a revenit triumfatoare dupa cateva secunde in care am stat nemiscata in pozitia respectiva. Parcurg alte subiecte. Imaginea Romaniei creata de “formatorii de opinie” damboviteni, de televiziuni si de media intreaga, de diversi comentatori si politicieni adusi ca sa isi verse rahatul in public, in timp ce toata lumea il vede pe Costel Busuioc ca unic salvator al putinei mandrii care ne-a ramas. Pentru o secunda imi revizitez nerabdarea ce ma cuprinde la gandul vacantei “straine” ce-am planuit-o si anul acesta. Articolul scris de Mandruta il las pe jumatate neterminat caci am ajuns deja in statia “Aurel Vlaicu”. Fac cumparaturile de fiecare dimineata de la magazinul din colt. Ultimul meu viciu: nuga cu nuca. Parea ca se anunta o zi buna. Alung repede din cap imaginea unei intalniri cu tata. Imaginea asta ma urmareste de la un timp. Ne vad la o masa rotunda, stand tacuti unul in fata celuilalt. Eu sunt alba la fata si mananc cu miscari exasperant de incete, o ciorba care nu imi place . El bea o bere dintr-o halba mare si nu are curaj sa ma priveasca. Ajung la birou, impart praful de 3 in 1 cu L. – azi incercam o aroma noua, de choco. Deschid blog-ul ca de fiecare data si imi verific statisticile. Am apucaturile unui drogat. In secunda urmatoare, suna telefonul si se duce dracu’ toata dimineata!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: