In taxi

Pentru ca in ultimul timp. am avut cateva drumuri mai lungi de facut, m-am folosit cu predilectie de serviciile de taximetrie bucurestene si mi-am adus aminte cum e…

Primul taximetrist cu care am avut de-a face mi s-a parut o specie rara! Timid, de-a dreptul rusinos – o trasatura pe care nu te astepti sa o regasesti la angajatii din bransa! – mi-a oferit cu voce tremuranda, un ziar cu care sa ma delectez in timpul mersului (un tabloid de scandal), nestiind ca eu avand o astfel de ocupatie in masina si mai ales in timpul mersului as fi putut provoca un dezastru pentru hainele lui curate, respectiv pentru interiorul ferchezuit al taxi-ului. L-am refuzat taios, fara vreo explicatie, iar el mi-a cerut apoi amabil sfatul asupra traseului ce va fi de parcurs. M-a facut sa imi para rau o secunda pentru ca l-am repezit la faza cu ziarul, si atunci am facut o concesie, cerandu-i colaborarea in acest sens, ca intr-o casnicie. Mandru (sau poate doar bucuros de optiune!) a luat repede decizia si apoi a deschis discutia despre vreme. Intotdeauna ma obosesc taximetristii care incep sa vorbeasca despre vreme ca si cum ne-am gasi intr-un salon frantuzesc, la o petrecere sau un ceai, iar conversatia acolo ar fi obligatorie. Asa ca am incercat sa inabusesc in fasa intentiile lui bune, dar succesul meu a fost slab. N-am putut sa il opresc din tirul de intrebari: “Si cu ce treaba la spital? Aveti pe cineva acolo, nu?” etc, ca si cum am fi fost deja cunostinte vechi. Noroc ca drumul nu a fost lung, iar cheful meu de a replica rautacios a fost diminuat de ora prea matinala asa incat am ajuns cu toti nervii intregi la capatul cursei, despartindu-ma in termeni buni de el. Oricum, prefer taximetristii muti!

Cel de-al doilea a fost o alegere partial fericita! Ma grabeam. Am intrat in prima masina, surprinzand doar cu coada ochiului tariful inscriptionat pe portiera, salutand precipitat si comunicandu-i repede figurii negricioase si nebarbierite din fata mea, ca e o chestiune “de viata si de moarte” sa ajungem imediat la destinatia pe care i-o propuneam. Ce s-a intamplat mai departe a fost ca in filmul frantuzesc “Taxi”, eu neapucand macar sa imi pun centura. Mi-a placut ca a evitat aglomeratia – chiar si in toiul dupa-amiezii, Colentina este blocata! – si ca a ales stradutele mici pe care a mers cu viteza indiferent la gropi, mi-a placut ca a avut curaj sa incalce cateva reguli de circulatie in numele “satisfacerii clientului” (bune cunostinte de marketing?!?! 😛 ) si ca a stiut sa ia toate aceste decizii rapid, hotarat. Nu mi-a placut ca in timp ce facea toate astea, se lauda verbal cu o automultumire de sine pe care rar am mai intalnit-o la cineva. “Si ati vazut? Am mers pe strada X si am evitat semaforul Y! De-acuma o sa stiti si d-voastra, nu-i asa?!?” conchidea el in spirit didactic… Practic, si-a dat cu firma in cap! Prefer deci taximetristii muti!

Cel de-al treilea mi-a oferit acele momente linistite in care sa ma asez si sa ma gandesc la cum o sa scriu azi pe blog despre taximetristii din Bucuresti. Al treilea a fost mut.. si gras! 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: