David

Mi-am facut multe procese de constiinta daca sa scriu sau nu. M-am gandit mult cum sa incep si la ce m-ar ajuta. Parerea blondului a fost sa nu scriu. DAR nu pot… multi din cei pe care inca nu i-am anuntat ma mai intreaba “Cum te simti?” si atunci imi amintesc. De fiecare data cand vad copii pe strada, timp de o secunda parca mi se opreste respiratia, am un nod in gat… E un amestec de bucurie si duiosie cand ma uit la copii. Asa simteam si inainte cred… dar acum s-a accentuat. Atunci cand in dormitor privirea imi intalneste botoseii mici si albi – acum doar obiect de decor pe un birou! – primiti in dar de Craciun de la prietenii nostri, imi vine de fiecare data sa ii mangai dar imi tremura mana… Inca mai am mailurile pe care le schimbam razand doar cu cateva saptamani in urma… si in care era vorba despre David. Nu stiu de ce, dar mi-a ramas convingerea ca a fost baietel desi doar la opt saptamani inca nu isi castigase dreptul sa fie numit astfel. Am fost mai constienta de minunea din mine atunci cand i-am auzit inima la ecograf… si apoi ma gandeam tot timpul ca umblu cu doua inimi in mine, ca traiesc dublu si imi placea mult, mult de tot. Vroiam sa creasca mai repede, sa pot sa comunic cu el, sa il simt. Ne faceam planuri despre cum o sa fie, ne jucam cu viata si imaginam multe pentru el: profesiuni, sporturi, scoli… oare cum va fi!?!? si mintea ne purta imediat departe… Blondul era foarte fericit, imi facea suc dimineata, imi punea “grane in traista” ca sa mananc sanatos, ma pupa tot timpul pe burta desi nu se vedea inca nimic, era extrem de grijuliu [adica mai mult decat de obicei… a se intelege deci ca el este grijuliu oricum!]… si de multe ori chiar ma “teroriza” dar stiam amandoi ca David conteaza si ca trebuie sa fie el bine. In fiecare zi citeam despre cum evolueaza sarcina in ziua respectiva. Cand imi era mai rau, il mangaiam usor si sopteam “Scumpul meu!” in gand… si asa imi trecea. Toti aveau grija de mine, imi dadeau sa mananc [sic!], ma alintau intr-un fel sau altul, ma simteam inconjurata de foarte multa iubire… Poate suna cam exaltat, dar chiar am avut momente (in afara de cele in care dormeam!) magice… Traiam un astfel de moment atunci cand am ajuns din nou la control, in saptamana a 12a. Asteptam sa ii vad manutele, capul, piciorusele, forma incipienta de om… sa-i aud inima iar… Dar cum l-am auzit pe doctor oftand prima data, dupa ce ma primise in cabinet cu o buna dispozitie rara, am stiut… Si linistea s-a lasat peste mine de-atunci… Inca mai aud acea liniste in somn. Cum o sa mai fii la fel? Cum te gandesti acum sa traversezi luna august? Dupa cum imi zicea azi o prietena… lumea oamenilor mari este urata! Asa am ajuns la povesti mult mai dureroase, mai cumplite… Din pacate, exista… si cand un copil nu se naste, se pierde definitiv ceva unic… si e foarte trist… Insa niciodata nu trebuie sa pierzi speranta, credinta si dragostea! O sa povestesc altadata si despre maternitate, si despre personajele de-acolo… dar mai ales despre doctorul meu care acum si-a lasat cioc, este “cul” si m-a ajutat foarte mult. Intre timp ne pregatim pentru gemeni… 🙂

Advertisements

2 Responses to David

  1. gadget2 says:

    David, ce nume minunat!
    Ultimul lucru pe care il doresc este sa iti rascolesc sufletelul…
    Acelas lucru s-a intamplat si cu sora mea si ma bucur ca mama mea a fost destul de tare sa treaca peste o astfel de …nici nu stiu cuvantul potrivit, poate ar trebui sa mai las dota si sa mai citesc niste carti sa-mi inbogatesc vocabularul.Evident am deviat un pic discutia ca sa poti sa iei o gura de oxigen dupa oftatul pe care tocmai l-ai tras.
    Cum spuneam mama mea a trecut prin asa ceva si acum are 2 copii frumosi foc, si foaste sanatosi care o iubesc f f f mult.
    Oricum cea mai tare senzatie EvEr este sa fi parinte + ca asta este o investitie pentru viitor, respectiv ca sa fi si bunica.
    Eu unul ma bucur foarte tare ca esti puternica si sper ca randurile mele sa nu te fi deranjat, vroiam sa spun ca am citit cu atentie foarte mare postul tau si ca David era un nume superb si de abia astept sa te vad mamica, cu sani mari umflati de lapte si cu cearcani grei-mov de nopti nedormite cu dureri de spate si cu biberoanele dupa tine.
    Ai grija de Blodnu tau pt ca te iubeste mult si merita sa ii daruiesti un mic blond.
    Cu parere de rau te anunt ca urmatorul BB o sa fie fetitza si o sa semene cu Blondul iar de la tine o sa ia doar guritza.

    Semnat din tastatura cu litere de tipar
    Ciocica

  2. aiaciu says:

    Draga gadget2 sau Ciocica sau oricine ai fi – inca nu m-am decis daca ne cunoastem sau nu! 😀 – multumesc de comentariu, de incurajari si daca esti cuminte, te vom invita la botez… 😛 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: