Seful

Pentru ca am baut prea multa apa cu prea putin timp inainte de culcare, sunt si la ora asta – adica 02:23 a.m. – inca treaza… E o “insomnie” placuta care imi da timp sa ma mir despre cat de minunate sunt constructiile din ziua de azi, de exemplu. Si nu! Nu am vazut nici un documentar despre constructii superbe si complicate facute de om, in ultimul timp. M-a trasnit pur si simplu… asteptand somnul… Desi blondul e in domeniu si nu ma indoiesc ca ar putea sa imi explice oricand si foarte logic, cum pot atatia oameni sa locuiasca unii peste altii, pe nivele, punand atata greutate cu mobilele si lucrurile lor pe o simpla placa… mie tot mi se pare un miracol! Dar trecand peste ignorantele si mirarile mele, “Dilema veche” a abordat intr-unul din numerele sale recente o tema care ma macina: “Seful”. Intr-o conversatie, fiecare incearca sa isi impuna propriul adevar interlocutorului. Fiecare se asculta pe sine vorbind celuilalt… discutiile devenind astfel un schimb steril de monologuri si finalizandu-se paradoxal totusi cu multumirea fiecaruia ca a impartasit cateceva celuilalt. De aceea sunt asa pretioase prieteniile… aici asculta si urechea, si sufletul. E poate unul din motivele pentru care spunem de obicei ca prietenii sunt putini, rari si doar anumiti… Prin antagonie, daca vreti, de aceea exista si asa multi sefi. Sunt foarte multi oameni care cred ca detin cunoasterea absoluta in majoritatea cazurilor. Pot fi cunostinte apropiate, amici, colegi de serviciu sau chiar sefi prin functie si denumire… toti vor avea cate un sfat legat de orice subiect ivit in conversatie, in orice domeniu abordat si fata de orice problema enuntata. Daca nu esti o fire prea combativa incat sa fii cel care striga cel mai tare dintr-un grup numeros si galagios, atunci vei suporta cuminte, aprobator, tot ce ti se serveste drept judecata de valoare, solutie sau sfat amical. Desigur ca inveti multe lucruri, e de la sine inteles ca n-ai cum sa le stii tu pe toate (doar au grija altii sa le stie! 😛 ) si astfel oricand o vorba buna nu strica si te poate ajuta, te poate indruma pe un drum corect sau te poate lumina intr-o problema. Seful apare atunci cand solutia, sfatul iti vine ca impus, cand nu poti sa alegi, cand din conversatie intelegi ca alta cale pur si simplu nu exista… Profesorii care isi rateaza elevii la materia pe care o predau, sunt astfel de sefi in atitudinea lor, iar acest lucru indeamna elevul sa faca tocmai invers… La fel si cu parintii care isi rateaza copii fiind doar autoritari si atat. Tanarului trebuie sa ii induci si incertitudini, altfel – dupa cum spunea Noica – il pierzi. La fel se intampla si cu angajatul. Cred ca e o capacitate esentiala in management sa poti sa exploatezi cu adevarat omul si potentialul sau. Si nu stiu cat depinde asta de studiile sefului in management… E simplu deci! Seful nu trebuie sa fie un supra-om, ci e suficient sa fie doar om!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: