Scurt jurnal

Nu stiu foarte clar ce inseamna “sinestezia balerinei” dar asa poti sa ajungi la blog-ul meu, de exemplu… In cazul in care cineva e capabil sa ma lumineze, chiar va rog!… Lenea mea e prea mare acum sa caut pe wiki. Azi am luat ghiocei de la metrou din Iancului si pentru ca am luat mai multe buchete, am primit unul gratis (great bussines! 😛 ). Am impartit prin firma. O durere surda m-a incercat azi-noapte, in dreapta, jos… incerc sa nu ma panichez foarte tare desi am citit pe net tot felul de lucruri… Sper numai sa nu fie apendicita! 😀 In rest, ma ocup de soarta unor oameni ca si cum as avea putere de decizie maxima asupra viitorului lor. Nu imi place! Am in plan sa ma intalnesc cu prieteni pe care i-am neglijat o perioada mare de timp. Sa recuperez. Sunt nerabdatoare. Am inceput de-aseara. A fost bine. Vibrez la complimente, citesc articole despre morti triste pe munte – desi e contraindicat, stiu! – dar culmea e ca optimismul totusi nu imi dispare. Sunt vesela, ma simt bine. Astept masa de pranz de la cantina. In fiecare zi ne asteapta alta surpriza… poate nu de fiecare data placuta, dar ne-am obisnuit sa le luam pe toate asa cum sunt. Colectez informatii despre panele pentru o prietena. Ma simt utila si e bine. Iar peste toate astea, mi-e cam somn; la serviciu n-am treaba… dar ma amuz cu fetele. Ma gandesc brusc la bunica-mea cand trec pe langa casa de tigani de pe Magura Vulturilor. Nu stiu de ce. Sa descriu: casa in trei culori fosforescente – galben intens, roz si verde. Plus rufe agatate la balcon: chiloti, cearceafuri. Am prins putina frica de RATB de cand cu ultima amenda primita… incerc sa evit autobuzele aglomerate pentru ca sunt mai usor de depistat “clientii”. Iau 101 si merg pe jos. Imi face bine mersul pe jos. Griji pentru bani. O sa treaca, ne revenim noi la un moment dat. Numar zilele pana la urmatorul control (avem pe 18). Caut pe net mai multe informatii despre medici. Sper sa nu devin paranoica. Astept si analizele. Ma inconjor de asteptari si imi aduc aminte de ce spunea bunica atunci cand eram in liceu: “Toata viata mea a fost un lant de asteptari. Am trait ca sa astept tot timpul cate ceva.” Ma intristez putin. Nu o sa ajung asa. Mi-e tare drag blondul! Nu mi se mai pare suficient cat reusesc sa vorbesc cu el pe mess (si vorbim mult de obicei! 😀 ). La radio – de data asta am pierdut sirul si nu mai stiu pe ce frecventa este – anunta “Valentine’s Day” cu mare pompa. Ma lasa rece si ma mira febra cu care se vorbeste despre asta. Vad inimioare si declaratii pictate in roz. Parca imi revine starea de greata, si nu de la sarcina. 😛 Inchei aici pentru ca stomacul ma anunta ca e timpul sa merg la cantina. Cum poti sa surprinzi oare prezentul fidel, exact atunci cand se intampla?!? Urati-mi pofta buna! 🙂 Ah, da…si azi e 13 – lucky day! 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: