Despre ea…

De multe ori in perioada asta m-am gandit cat de mult mi-ar fi placut sa imi fi ramas un jurnal de la mama… sa il citesc acum – cu tot ce a simtit ea, ce a facut, ce a citit, despre oamenii din viata ei, despre lucrurile care o inconjurau, despre ea… Oricum tot am noroc ca mi-a ramas vocea ei inregistrata pe o caseta pe care am reusit sa o salvez – cu ajutorul tehnicii moderne si a unui prieten cu talent ūüôā – inainte sa se voaleze,¬†iar acum o am pe CD. Este putin, dar¬†tot¬†e ceva mai mult decat ramane de obicei dupa un om… mai ales dupa ce trec¬†27 de ani… Ma gandesc ca¬†acum tehnica¬†poate sa ajute mai mult¬†sa ne¬†salvam mai usor gandurile si astfel¬†sa ramana peste ani… Pana la urma si in cazul meu, tot cu tehnica am avut noroc… caseta marca VHS (parca!) a rezistat timp indelungat in¬†buna forma¬†pana cand am¬†avut eu¬†acces la calculator sa pot sa o¬†trec pe CD. Iar din povestile rudelor, din fotografiile alb-negru¬†si din cele cateva melodii ramase, am reusit sa fac un portret al mamei mele: O femeie mica, mignona, putin peste un metru si jumatate, cu par negru, cu firul tare si cret – astfel incat atunci cand se coafa arata ca cei din Jackson’ Family -, tot timpul umbla aranjata, asortata si coafata – desi nu de o cochetarie exagerata, totul era cu bun-gust. Prefera fustele sau rochiile. Dar¬†a avut si perioade cand a abordat un “look” mai rebel – ma refer mai ales la¬†facultate cand¬†(banuiesc eu!)¬†s-a simtit si cel mai bine – in care umbla cu chitaristi, ea¬†fiind¬†cu¬†vocea si dadeau impreuna¬†“concerte” prin camin¬†iar cand era vara, in restante¬†– stateau in curtea caminului; tot pe atunci,¬†purta blugi evazati si tricouri in dungi marinaresti, iar parul si-l lasa sa zburde in toate directiile, obtinanand astfel o nota foarte sexy. ūüėȬ†Imi plac mult pozele ei din vremea aceea: abia trezita din somn (dupa o noapte grea, probabil!), in patul de camin, alaturi de alte¬†doua colege “de suferinta”, cu tigara in varful degetelor; sau la ziua unei prietene in camin, cantand un “La Multi Ani!” vesel in grup; sau la diferite petreceri/reuniuni tot in camin, prin fum de tigara, tot timpul cantand… In toate pozele zambeste, rade… exceptie facand poate doar cele pentru buletin sau altfel de legitimatii… Spre final, cand incepuse tatal meu sa-i faca poze – cu vechiul aparat rusesc, de care e si azi foarte mandru – are si atitudini mai serioase – desi se vede clar ca¬†in gluma! – cand¬†pozeaza pe motocicleta sau langa “splendida”¬†Dacia 1300 alba – cumparata cu atatea sacrificii [sic!]. Stiu si pozele de cand era foarte mica, destul de asemanatoare cu pozele mele de cand eram mica: bebelus pus pe burta cu perna in brate, iar mai tarziu – la scoala, in fiecare an cu premiul intai cu coronita… Sau pozele de familie in trei: bunicii si ea, ea fiind la mijloc, ca un soare pentru cei doi. Sau poze in casa, langa biblioteca – pe vremea aceea numarul mare de carti era un semn de distinctie.¬†Are si poze color, nu numai alb-negru… dar cele alb-negru au mai mult farmec, ceva special. Toate¬†pozele transmit insa¬†ca a avut o viata luminoasa, ca prietenii au iubit-o pentru ca e tot timpul inconjurata de oameni, ca parintii au adorat-o si ca si-a iubit sotul. In copilarie am dat peste o scrisoare de-a ei catre un prieten in care se acuza de vanitate, iar cuvantul asta mi-a ramas de-atunci intiparit in minte. Era o scrisoare din liceu. Am mai mostenit si un “oracol” dar nu asa cum este el cunoscut de¬†noi, azi. Caietul continea intrebari prea profunde¬†gen “Ce este viata?” sau “Ce este fericirea?”… astfel incat atunci cand la o varsta mica¬†(eram clasa a Va) l-am copiat intr-un “oracol” modern, ¬†foarte putini s-au incumetat sa mi-l completeze…¬†iar eu¬†ma straduiam¬†sa intrezaresc adevarul… dorindu-mi mult clipa in care voi ajunge sa inteleg. Caietul mai continea si raspunsurile ei printre ale celor din clasa ei de liceu. Bineinteles ca mi se pareau¬†cele mai adevarate dintre toate raspunsurile de-acolo.¬†Si pe astea le-am copiat in “oracolul” meu… si tot asa, cred ca am incercat sa-i copiez toata viata, dar nu imi pare rau. A mai avut un caiet cu castigatorii de la “Cerbul de Aur” – editia din 1968 (daca nu gresesc!). Bineinteles ca m-am straduit sa fac si eu unul asemanator. Dar intotdeauna scrisul ei mi s-a parut asa frumos, ordonat… n-am facut fata… si la un moment dat am renuntat. Din pacate, toate aceste dovezi scrise au fost pierdute de copilul care le-a descoperit prea devreme incat sa le pretuiasca suficient. Acum imi pare rau ca nu le mai am. Am citit toate cartile din biblioteca de la Braila pentru ca aveau semnatura ei pe ele si asa stiam ca si ea le-a citit. Mai ascult vocea ei din cand in cand si stiu ca refrenul “Da… dragostea mea te va urma oricunde vei pleca…” – refrenul unei romante pe care sub alta forma nu o stiu –¬†mi-l canta numai mie. In casa copilariei mele si acum mai sunt poze pe pereti cu ea: ea – bebelus, ea – in liceu, ea – la 26 de ani. Si cand eram mica si inca nu intelegeam, aveam deseori musafiri – vechi prieteni de familie – care obisnuiau sa vorbeasca despre ea, despre realizarile ei, care isi aduceau aminte de glume sau de vorbe de-ale ei… in prezenta mea. Asa mi-am format credinta ca ea de fapt sunt eu, intr-o viata mai veche de-a mea… nu stiu de unde mi-a venit, dar am fost ferm convinsa de lucrul acesta pana destul de tarziu. La 6 ani mi s-a spus si cred ca de-abia mult mai tarziu am inteles de fapt. Pana atunci ma laudam la prietenii de joaca din fata blocului, cum ma duceam eu la liceu, ce premii luam pe vremea cand eram la facultate, si tot asa. Astazi pot sa ma laud cu ea. Nu mai vreau sa o ascund in mine!¬†E mama mea si chiar daca nu am auzit-o niciodata spunandu-mi “Te iubesc”, stiu ca m-a iubit dinainte incat sa imi ajunga pentru toata viata si am simtit tot timpul asta. Iti multumesc, mama. ūüôā

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: