Ciocane – numai la Ciocanesti!

Spre deosebire de alti ani, de data asta am reusit sa ne planificam cu mult timp inainte unde si cum sa petrecem Revelionul – trecerea dintre ani de care se face atata caz si pentru care se rezerva inca din vara toate locurile de pe la statiunile de munte din Austria sau din alte locuri cu zapada si schi. S-a propus la un moment dat comuna Ciocanesti din Suceava si surprizator pentru grupul nostru destul de eterogen in gandire si preferinte, toata lumea a fost de acord. De fapt au mai fost momente in care s-a reusit sa se urneasca toata lumea intr-un singur loc timp de un weekend intreg si a fost un real succes…”vedetele” atunci find bucatile de carne aflate din prisosinta in portbagajele masinilor, fripte mai apoi la foc de tabara si udate cu alcool din belsug direct in stomac. 😉 Ei, si daca nimeni nu stia la inceput unde e Ciocanesti si ce ne asteapta exact acolo…ce daca? Conta ca suntem impreuna, ca scapam din Bucuresti si ca avem masa asigurata! Da, nu stiu cum se face dar ne gandim destul de mult la mancare in grupul asta! S-a comandat chiar si un purcel de lapte, care trebuia sa vina – neaparat! – cu marul in gura in prima zi a anului nou… Din pacate fantezia nu s-a realizat din motive obiective, desigur! 😛 Si iata-ne ajungi in ultimile zile ale lui 2007, dupa un popas lung la “Hanu’ Ancutei” si o pana la “Suzi”, din nou impreuna, lihniti de foame, in fata minunatelor ciorbe radautene…specialitatea casei! Gazda – o bruneta rosie in obraji de la aerul tare de munte, cu graiul dulce si cu matematica la zi – ne-a prezentat ospitaliera lucrurile de care se putea profita in Ciocanesti si de care chiar am profitat. Dupa o scurta familiarizare cu imprejurimile – ce a inclus: plimbari pe la Manastirile din jur (Moldovita, Sucevita – din cele pictate pe-afara -, semeata Putna alba si albastrul Voronet – vazut la intoarcerea spre casa), si plimbari prin Vatra Dornei – statiune frumoasa cu partie de schi, cu tren care imparte orasul in doua, cu un parc plin de veverite, dar cu magazine kich – ne-am concetrat mai mult asupra Ciocanestiului. Am testat partia gazdelor, partie purtand chiar numele lor si aflata nu departe de pensiune. Am reusit sa rupem o sanie, dupa multiple cazaturi cu ea, unii dintre noi au schiat – cei mai blonzi, obisnuiti cu mediul si tehnica, se pare!, fara sa fi facut vreun antrenament special in prealabil J -, altii doar au admirat sau au facut poze. In alta zi, am profitat de niste rude de-ale gazdelor, aflate in satul vecin, posesori de una bucata sanie si una bucata calut maroniu, muschiulos si impodobit cu “zulufi” rosii ca sa nu-l deochi. Calutul Bubu manat de copilul Toader a reusit sa traga sania mare, plina-ochi, plus alte doua sanii mai mici, legate de cea mare, pe care au stat vitejii grupului ce-au amuzat dealtfel si publicul cu mai multe “acrobatii” facute la adapostul stratului de omat moale de-abia depus si manati de nivelul de adrenalina pe care o asemenea viteza ti-l poate oferi. Din Bubu ieseau aburi si era alb pe alocuri de la sarea adunata din transpiratie, iar Toader il mana cu grija si radea si el cu noi in timpul mersului la vale, cand sania isi luase mai mare avant. Eeeeh, si a venit si mare seara a Revelionului – toata lumea imbracata cu haina cea mai buna, parfumati si pregatiti de serbare. Am fost anuntati ca va veni o formatie, deci ca muzica va fi live. Nu am fost insa anuntati ca o sa ne si terorizeze cu incredibilele ritmuri radautene – ritmuri pe care localnicii se invarteau cu prea multe rotatii pe minut ca sa le poti numara vreodata – si cu melodii din repertoriul international cum ar fi “Shaga-shaga” :D. Am fost anuntati cam ce fel de mancare va fi. Nu am fost insa anuntati ca o sa ne simtim ca la o nunta la care nu poti sa dansezi si atunci stai numai la masa asteptand sa se schimbe farfuriile din fata ta, intre timp incercand doar sa te autosugestionezi cu stoicism ca: “Inca poti! Mai intra!”. K La un moment dat, undeva dupa 12 noaptea…am clacat si in bubuiturile “fanfarei-orchestre” am reusit sa adorm….pana a venit binecuvantata dimineata cu multa liniste… J Dar scurta ne-a fost bucuria, caci prima zi din an a fost marcata de revenirea galagioasei formatii si a acelorasi invitati de cu o noapte inainte. Si petrecerea s-a incins din nou. Ah, da! Si era sa uit de numerosii colindatori veniti ba cu mireasa, ba cu buhaiul, ba cu capra, si mascati, si copii, si tigani – cu tot felu’ de glume – mai ales la cele porcoase, s-a ras copios – si de melodii… Placut la inceput, apoi extrem de obositor mai ales cand veneau sa colecteze banii in palarie… J Episodul Ciocanesti s-a incheiat cu un drum de intoarcere anevoios, pe un strat de zapada involburat de vant care te impiedica sa vezi clar traseul si care te ducea cu gandul ca mergi pe spuma de mare, si nu pe asfalt. Nu am aflat daca se fac ciocane in Ciocanesti, dar in 2008 stam acasa ! 😉

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: