Ce fac noaptea tarziu?

Pentru ca mi-am pus de ceva vreme “header” de iarna, sper ca fulgii sa nu intarzie prea mult si sa avem un Craciun frumos! Pentru ca e prima data cand nu ma intereseaza ora de cand suntem in noua casa, scriu, meditez si incerc sa fac putina ordine in viata mea. Pentru ca probabil o sa vina dimineata (si ce frumos este sa vezi cercul galben cum lumineaza viata din jur!!!) si eu nu o sa ajung la nici un rezultat (cat imi place ca in limba romana se poate dubla negatia fara sa pierzi din inteles – sfideaza putin logica!!!), iar pe deasupra o sa am si cearcane… si pentru ca deocamdata nu-mi pasa, maine este tot weekend. Pentru ca altfel nu stiu sa incep acum frazele astea, o sa spun repede ca oamenii sunt foarte ciudati – asta ca sa trec la subiect! Cand n-au probleme, atunci isi fac. Cand zic ca s-au linistit, deodata o iau de la capat din nimic. Cand iubesc, si urasc. Cand urasc, si invidiaza. Cand invidiaza, si gelozesc. Cand nu sunt in prim-plan, sunt in al doilea. (stiu, asta e profunda!). Cand le convine ceva, de fapt nu le convine. Cand sunt prea distrati, cand se concentreaza prea tare si nici una nu e bine. Cand sunt sociabili, le trece repede. Cand sunt uraciosi, la fel. Cand rad prea tare si mult, trebuie apoi sa planga. Totul intens! Pana la epuizare! Si asa trec zilele noastre… Cand vom fi senini, oare? Numai dincolo e cercul galben netulburat? Visez sa am rabdare, sa pot sa rup cate un chibrit (asta mi-a zis o prietena!) de fiecare data cand ma enervez, ca un test de vointa. Sa pot sa dau vina pe chibrit pentru toate amaraciunile mele. Sa trec zambind prin viata, fara alte vanitati. Eeeh, dar noaptea tarziu, vad ca devin… mmm, si nu vreau! Incerc cu un “sandwich” sa amagesc clipa. Si vad cum literele imi dau sperante, ma frig putin la degete dar musc cu pofta si painea prajita trosneste de placere. Sa pot sa fiu ca Rembrandt-ul din Louvre care ia ochii oricui, nu conteaza daca e cunoscator sau nu. “Iacul-printesa” sau “femeia-copil” si visele de marire, right?!? Ma uitam azi la actorii de la “scoala de improvizatie” si am stiut ca puteam fi ca ei azi. Frustrarile mele? Hmm… nu stiu sa le numesc. Sunt prea mandra sa am vreuna sau nu vreau sa mi le recunosc? Desi… banuiesc ca se vad; in general mint cu greutate… si chiar daca rezist, la un moment dat, trebuie sa zic tot (prietenii inca ma suporta asa!). Ca si acum! Noaptea…nu e un “sfetnic” bun intotdeauna! E bine ca el doarme, o sa imi afle gandurile mai linistite de (azi)dimineata. Le va citi cum ma citeste de fiecare data, fara cuvinte, fara macar sa se uite. As vrea sa priveasca mai des sau sa spuna? Iar daca spune, o sa imi convina? Mai bine nu! Hai sa ne batem cu zapada, sa vina iarna si sa petrecem cu prietenii. Oamenii desi sunt ciudati, te salveaza. Mai sper, deci! 🙂

Advertisements

One Response to Ce fac noaptea tarziu?

  1. beunited says:

    as rupe o bucata din mine (si asta nu ca sa mai slabesc:D) daca asta ar insemna sa fii mereu fericita si sa stiu ca nu se va mai intampla sa ai insomnii si ganduri…triste

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: