Ochi de ciocolata

Mi s-a spus sa scriu despre asta… Eu n-as fi vrut pentru ca ar insemna sa imi recunosc public neputinta de a rezista in fata patratelelor sau oricaror alte forme dulci de ciocolata indiferent de situatie… Si cand am auzit ca radio Total da ciocolata doar pe ochi frumosi, m-am si repezit sa timit o poza… poate-poate ma suna sa castig magicele dulciuri. Si iata ca intr-o dimineata – cand ca de obicei, alergam putin pana la metrou caci eram in intarziere (sic!) – suna si telefonul: “In 2 minute intrati in direct la radio Total! Ati castigat la concursul ‘ochi de ciocolata’!”… Inima imi era deja pana in gat de la mersul pe jos rapid, iar cand am intrat in direct… era undeva prin nori, plutea… 😛 Au fost fasaituri, intreruperi, zgomote cu multi decibeli pe strada… iar micul ‘samsung’ nu mi-a tinut partea… cu stoicism am scos cateva cuvinte, printre care obsesiv: “Da, vreau ciocolata!” si s-a incheiat… in sfarsit (hiuh!)… cu o melodie pentru “ochii de ciocolata ai Alexandrei”… (mi se pare ca a fost ‘Directia 5’ – bleah!) … si inima a mai plutit putin apoi a revenit la locul ei… 😛 Dar dupa toata ‘nebunia’ mi-am dat seama ca nu mi-a zis esentialul… cum intru in posesia “raurilor de ciocolata” promise?!?!? Mai tarziu, au mai sunat o data… de data asta ca sa imi transmita adresa si restul. Toata ziua a fost luminoasa… desi mai aveam treaba la serviciu, am fugit o ora pana in Piata Presei. Asa ca mi-am luat sacosile cele mai rezistente si mai incapatoare ca sa retin si sa transport cat mai usor prada si am pornit la drum. La Casa Presei Libere, am mers printr-un labirint de holuri lungi, avand inca amprenta anilor trecuti, cu usi vechi de lemn, in pragul carora se vedea din cand in cand, cate un jurnalist osos, cu aerul mancat de praful foilor albe de scris si a tusului. Ajunsa insa la usa radio-ului, situatia s-a schimbat: pereti albi de rigips, neoane si birouri moderne. Secretara ne-a intampinat amabila, ne-a cerut datele si apoi a lipsit putin intr-o alta camera. Asteptand-o, am desfacut larg sacosile si inimile ca sa primim cum se cuvine premiul. Si iat-o cum se intoarce… intr-o singura mana tinea toate pungile mici de cadou pentru cei premiati, si in fiecare se ascundea cate un mos craciun gaunos pe dinauntru si o ciocolata dietetica – non azucar… 😀 Buzele ni s-au strans a crispare pentru un moment, apoi rasul a tasnit asa cum visam ca vor fi raurile de ciocolata… si nu ne-am mai oprit pana la birou. 🙂

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: