Suntem prea multi

Am ochii rosii si nervi… Ma dor oasele de parca as fi as fi muncit pe camp toata saptamana… iar scaunul rotitor, negru si cu spatarul dat prea pe spate este extrem de confortabil acum – ajunsa la serviciu – incat as putea sa dorm in el fara vise… Cred ca purgatoriul arata ca metrorex-ul nostru. Cum naiba sa intalnesti fete de romani zambitori si fericiti cand in fiecare dimineata trebuie sa te lupti fizic ca sa iti castigi bucata ta de loc in compartiment… Cum naiba ne-am inmultit asa cand si pe sosele se plange lumea de mult timp ca nu se mai poate si ca e prea aglomerat… Cum naiba sa nu injuri printre dinti de fiecare data cand te simti inghiontit sa inaintezi pentru ca cineva vrea sa urce cu orice pret si ajungi sa stai cu coasta in rucsacul cuiva pe care il doare spatele de tine… Cum naiba sa nu visezi distrugeri in masa si momente ca in “Vanilla Sky”…. 😐

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: