Hermannstadt

Am ajuns la Sibiu deci… cu toate hainele ude, cu basici la picioare si febra musculara… Noroc ca intrase salariul ca nici bani prea multi nu mai aveam… si desigur asa cum a intrat, asa a si iesit – din portofel desigur! – ca din bancomat am avut grija imediat dupa ce ne-am cazat…:P Ah, da, cazarea… era sa uit! Un “minunat” internat de infirmiere sau textiliste – nu mi-e inca foarte clar! – foarte asemanator cu un spital de nebuni lasat in paragina, cum adesea se intalnesc in provincie…Multe camere facute parca special pentru a te pierde prin ele…cu podeaua scartaind tot timpul sub picioare, cu dusurile la comun, pentru care trebuia sa treci dintr-o cladire in alta… atmosfera de lagar…Camaruta noastra – mare cat o sala de cursuri – era despartita de un placaj de lemn, in doua parti egale. Se pare ca noi stateam in partea aranjata “confortabil” a camerei …ca pentru 4 textiliste-infirmiere voluntare precum comunismul in floarea varstei, inscrise la cursurile prestigioasei scoli. Le si imaginam facand performanta scolara la masa patrata – fara scaune! – acoperita de un geam mizer, facandu-si somnul de frumusete in paturile joase ca de spital, cu salteaua subtire si spalandu-se dimineata la chiuveta modesta de pe hol, eventual in frig ca sa se trezeasca spiritul mai repede, sa poate primi entuziast minunata zi ce se intrevedea si acel viitor luminos pentru care se pregateau pe termen lung… Uf, internatul si gara!… Gara unui oras ales Capitala europeana a anului 2007… deprimanta aceasta prima intalnire cu orasul. Un santier interzis pasilor turistilor, mult praf, si toata tehnologia unei gari inghesuita intr-o baraca de padurar, langa acest santier. Un drumeag improvizat ad-hoc ce te scoate la baraca si din asa-zisa gara…dupa ce trebuie sa topai in prealabil viteaz, peste liniile de tren – e singurul drum de acces…Pentru cei mai putini grabiti exista intr-adevar si pasaje subterane…Dar daca ai trecut de asta, intri in Sibiu si cu ceva mai multi bani, poti gasi o cazare decenta si atunci te poti bucura calm si de restul. Noi am fost constransi de evenimente…iar apoi a inceput ploaia asa ca totul a parut si mai deprimant. Numai shopping-ul m-a scos cat de cat din marasm, o cafea dulce cu lapte si o pizza hawaiiana. Un cadou cumparat repede, pe ascuns…multa lume imbracata ciudat pe strazi…vorbind limbi necunoscute… 😛 De fapt am nimerit la intalnirea ecumenica a religiilor importante asa ca cei pe langa care treceam in plimbarea noastra purtau de obicei rase lungi, in culori inchise, cruci mari de argint sau de aur la gat, si umblau in grupuri mari a.k.a. gasca. 😀 Ca intr-un film retro, din cele cu John Travolta in tinerete, toti pareau sa se pregateasca de tot felul de intreceri, sa isi arate muschii sectanti si sa se laude cu dogmele lor. Catedrala era rezervata participantilor oficiali la intalnirile ecumenice asa ca de abia a doua sau a treia zi am reusit sa intram si noi acolo si sa admiram arhitectura gotica – asemenea multelor catedrale din capitalele catolice europene. Scena vuia seara de cantece religioase, de coruri si imnuri evlavice. In rest, a plouat. Am avut insa timp sa observ ca majoritatea statuilor-barbati in marime naturala care ilustrau cate o breasla turistului bucuros sa se pozeze cu ei – de exemplu, am dat in drumul nostru de un macelar, un berar, iar in fata catedralei, cred ca de un padurar…daca nu, atunci un smecher 😛 – toti acestia purtau numele de Hermann. 🙂 Sunt de acord ca e mai usor de retinut asa, insa tot este enervanta lipsa de imaginatie. Am urcat in cele doua turnuri (al Sfatului si al Catedralei) de unde panorama orasului incanta ochiul. E clar un oras care apartine mai mult Europei, dar nu reuseste sa se desprinda complet nici de Romanica… acoperisurile de tigla desi frumoase, sunt in majoritate stirbite de vreme si lasate asa… 😀 Piata mare e intesata de terase, magazinele de suveniruri sunt peste tot, devin deja neplauzibile toate “handmade works”… se vinde orice turistului avid… ca in orice capitala europeana care se respecta, si aici s-a facut o industrie din asta…dar nu scapi de mentalitatea de tip “butic” romaneasca –  se negociaza incercand sa se fure “din neatentie” sau in mod uzual, nu se da rest la bani mai mari… Am gasit o librarie care mi-a placut, bine documentata si cu un miros imbietor, de citit. 🙂 Am intrat si in palatul Brukhental, ticsit de tablouri, mobila multa in stil frantuzesc si lambriuri frumoase. Am retinut ca baronul s-a nascut sub zodia Leului si m-a marcat generozitatea lui… 😀 Am baut o cafea venetiana extrem de nereusita, ne-a infiorat putin portarita internatului – arata ca cerberul de la portile iadului -, ne-am bagat sub meduza cu logoree din centrul pietei mici, am cautat ca nebunii carti de joc in toate magazinele scunde ale orasului, ne-am umflat cu shaorma si salata de varza, ne-a plouat bine si in final am alergat intr-un suflet spre gara pe o vreme insorita desigur – ca sa nu pierdem trenul spre Bucuresti.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: