Honey weeks ?!?

La nici 2 zile dupa nunta ne luam zborul pentru prima data in viata noastra spre Italia. 🙂 Am ajuns tarziu, seara, in Roma Termini si ghinion! Linia B de metrou era inchisa pentru ca se lucra la largirea retelei. Astfel ca n-am mai putut ajunge in timp util la hostelul unde ne rezervasem primele 2 nopti. Treaba cu astfel de hosteluri (in Roma cel putin) e oricum o pacaleala. Teoretic costa mai putin decat un hotel dar sunt mult spre marginea orasului si ajungi sa platesti diferenta de pret pe transportul de la hostel pana in centru. Eeeh, si am inceput sa luam la rand hotelurile din Piazza Cinquecente la 11 noaptea si bineinteles ca le-am nimerit numai pe cele mai scumpe. 😀 Din disperare (a mea, desigur!) de cauza, ne-am si lasat pacaliti de unul dintre ele. Dar sa nu credeti ca ne-am luat numai “tepe” de cand am ajuns in Roma pana cand am plecat! Inceputul a fost mai stangaci, finalul a fost chiar urat, dar intre cele doua momente ne-am simit bine. 😛 A doua zi de dimineata, am inceput iar cautarile pentru un hotel rezonabil ca pret si decent. Si chiar am gasit rapid! Motivul? In Roma Termini –  ca dealtfel in orice alta gara pe care apoi am vazut-o in Italia (Florenta, Venetia) – exista centre de “Hotel Reservation” unde poti sa optezi intre hoteluri de toate conditiile. Sunt foarte bune serviciile de la astfel de centre: gasesti harta orasului, primesti indicatii, sfaturi, raspusuri, plus ca iti gasesti hotel in functie de nevoile tale. Asa ca poti sa nu te chinui foarte mult cu rezervare din tara pentru un voiaj in Italia. Depinde de fiecare – cat de nomad isi simte sangele. 🙂 Noi ne-am plimbat, n-am vrut sa stam foarte mult intr-un singur oras. Caldura mare, praf, istorie si pietre. Somptuos. Ne-a trecut cu fiori la intrarea in Collosseum, ne-am pierdut pe Pallatin, printre ruine mai vechi si mai noi. Ne-am intrecut pe treptele din Piazza di Spagna, prin multimea de turisti-cumparatori ne-am facut loc pe Via del Corso si am mancat cheesburger aproape de Piazza Flaminio. Am ramas uimiti de multimea bisnitarilor de culoare care vindeau genti contrafacute si ochelari de soare. La Fontana di Trevi n-aveai loc de-o poza, dar chiar si-asa – abuzata de multime – are putere, farmeca seara… ramai fara cuvinte in fata luminii si a cantecului ei. Au fost zile pline, obositoare, frumoase… de la Pantheon la San Pietro, de la San Pietro la Castel di Sant Angelli, de la Castel pe Tibru in sus, pe poduri, spre insula Tiberina, de pe insula la Piazza Veneto, de la Piazza Veneto la Piaza Bocca dela Verita…si tot asa, pana ni se umflau picioarele… si mai luam cate o pauza de gellata sau de pannini. Inca de la inceput am fost insotiti de un anumit parfum, de cand am ajuns la Roma. Nu stim nici acum sursa lui. Din strazi, din istorie, din pizza, din serile senine, sau din combinatia acestora… Nu stim de unde dar avem inca in nari parfumul ei, protejat de amintire… Dupa 3 zile am intalnit si alte parfumuri: Florenta – in care Domul e de departe cel care se impune…e rege, si-apoi Ponte Vecchio si fluviul Arno vin si-i dau intensitate si romantism, iar galeriile Uffizi ii dau dimensiunea istoriei; Venetia – in care Grand Canale domina nu numai prin mirosul specific dar si prin unicitatea pe care o aduce spatiului, serpuind printre si prin palatele despre care am citit in atatea carti, stiind multe lucruri despre oameni si venetieni – ca si cum ar fi o rasa aparte, oferindu-se oamenilor care nu-l vor putea stapani vreodata… Am mai retinut: niste copii chinezi in Florenta care desenau Primavera lui Botticelli pe asfalt cu creta ca sa stranga bani pentru orfani, Piazza del Porcellini dominata de statuia unui porc-mistret foarte simpatic :D, porumbeii din Piazza San Marco care te si invadau cum vedeau ca ai cumparat punga cu porumb pentru ei, Palatul Dogilor, Podul Rialto, mastile din magazine, sticla de murano…teribil de previzibile toate, dar cu atat mai miscator!… Insa toate lucrurile au un sfarsit…asa ca dupa 10 zile, ne-am reintalnit cu Fiumicino, cu check-point-urile de rigoare si forfota turistilor. Stat in picioare la cozi la bagaje, la verificarea actelor de identitate, la imbarcare…stat in picioare, asteptare….si anunt! Avionul se amana din cauza unei defectiuni 😐 Blocaj! Ce e de facut? Multi romani: mucitori pe santier, infirmiere, baby-sittere, menajere, copii, etc… cerandu-si drepturile… dreptul a se intoarce acasa… Indiferenta! Scandal! O zi intreaga pierduta in negocieri, tipete de copil si fum…dureri de cap. Pe seara, in aeroport: cina alaturi de Cartarescu (a fost in acelasi avion cu noi), apoi la hotel: baie fierbinte dupa o zi de calvar. A doua zi dimineata: micul dejun cu Cartarescu – discutii despre Referendum (mai ajungem sau nu azi la vot? – era 19 mai, sambata si inca nu plecasem de la Roma din cauza zborului buclucas)…cum e Basescu?… In final, sambata seara, cu o ora inainte de inchiderea urnelor am aterizat la Bucuresti. La vot nu ne-au primit cu pasaportul. Acasa am avut inundatie si am aflat ca trebuie sa ne mutam in 2 luni. Nu ne-am tras sufletul si am si inceput serviciul de luni dimineata. Inainte, tot inainte!

Advertisements

One Response to Honey weeks ?!?

  1. chrismilla says:

    iaciule, casa de piatra, sa fii fericita! >:D

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: