Speranta

In dimineata asta, am pornit de acasa cu gandul ca sunt de pe alta lume, pentru ca as face orice sa uit sau sa pot ignora cu indiferenta, realitatea din jurul meu, compusa in ultimul timp din cioburi de durere,  morti mediatizate cu o placere perversa, din baltoacele si mizeria orasului si din rautatea, ignoranta si murdaria locuitorilor lui. Si cu cat incerc mai mult sa ma innec in voluptate ca sa scap de gandul mortii, imi dau seama cat de mult ma apropii de ea; cu cat incerc sa ajung mai repede la serviciu ca sa uit muncind, cu atat ma balacesc mai tare in mizeria Bucurestiului in drum spre munca; cu cat incerc sa citesc mai mult ca sa pot sa exprim mai mult, ma trezesc blocata de platitudinea celor care ma “asculta”; cu cat incerc sa ma accept ca om, cu toate murdariile mele, si sa accept omul, in general, cu atat imi repugna mai mult respiratia unui strain, in autobuz, pe mana mea; cu cat incerc sa fiu mai calma si sa nu revars din rautatea mea nimic afara, ma surprind in conflicte straine de mine si vad pe altii varsandu-si rautatea lor in mine. Dar gandul mi s-a schimbat repede cand pe drum, am observat in tramvaiul cu care de obicei incerc sa mai evit din baltoacele care au umplut orasul in ultimul timp, o fetita de vreo 10 ani, stand cuminte in picioare, in toata inghesuiala aceea sufocanta, citind. Astfel mi s-a aratat speranta, de care uitasem! Si cand te gandesti, ca de fapt am vrut sa uit alte lucruri…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: