A trecut si vacanta…

Ah, ce frumos ar fi fost sa mai avem vacante atat de lungi ca in timpul scolii….sa stam toata vara acasa si sa nu facem nimic….Din pacate, acum, mai toti avem concedii de maxim doua saptamani…daca uitam cumva ce e la serviciu ?!?!…. Doamne-fereste! Si daca vacanta mare ni se parea ca trece repede….concediul, oooh, concediul tine cat o secunda. Pentru mine, concediul s-a incheiat acum o saptamana si parca nici n-a fost… Am ramas cu vagi amintiri despre aventura noastra, de parca s-ar fi intamplat demult, demult… Cand am pornit cu trenul spre Budapesta mi se parea ca avem asa mult timp in fata noastra…dar acum imi dau seama ca a fost doar o impresie. Hotarasem sa ne plimbam cu rucsacul in spate prin mai multe capitale vecine, fara vreun plan exact, fara vreo programare dinainte…inarmati doar cu un abonament de tren pe zona pe care ne-o fixasem…atat. Desi aveam anumite temeri legate de unguri, totul a mers bine inca de cum am pasit in gara Keleti-Budapest. Am gasit rapid cazare ieftina la un hostel, de la punctul informativ pentru turisti din gara, plus transport gratuit pana la destinatie. Apoi ne-am lovit de romani exact in punctele cheie: la receptia hostelului, la supermarket, la casieria de bilete de la gara si desigur….pe podul Margareta, la cersit . Astfel n-am simtit ca am parasit de tot Romania…desi strazile foarte curate, civilizatia din jur, cladirile foarte bine pastrate din centrul vechi, putinatatea tiganilor autohtoni….ne trezea de fiecare data la realitate…. . Dupa doua zile in care Budapesta nu mai reprezenta un secret pentru noi (sic!), am pornit spre Viena  – hotarare luata la un pahar de bere ungureasca (scuze ca nu mai retin marca )…Inca de la inceput, Austria s-a anuntat prin morile de vant pe care le puteai admira in voie, din viteza trenului…Acelasi tip de punct informativ pentru turisti, din gara vieneza ne-a indrumat de data asta, spre o pensiune de-a lor….cea mai ieftina, dar foarte curata, ingrijita si cu micul dejun inclus… patronat de o nemtoaica la vreo 60 de ani, rigida, eeeh: tipic natiei… . In Viena, doar la Pratter – parcul de distractii – am intalnit un grup de copii romani care se produceau artistic in marea harmalaie de acolo, fara sa-i asculte cineva (decat poate tot romani pierduti prin zona, care vedeau tricourile copiilor inscriptionate cu “Romania”), copii chinuiti de o dama-profesoara ascutita si rea…n-am inteles foarte clar scopul activitatii lor… In fine, si iar romani, pe Graben strasse (MariaHilfer) (“the most expensive one”), la shopping, cautand cu febrilitate reducerile sau cea mai ieftina terasa… In rest, Viena a insemnat Hofburg, Dunarea Noua si Uno Center cu cladirile inalte, de sticla, montagne-russe si Pratter, catedrale impunatoare, zilele Mozart, reduceri la Zara, Parlamentul, tramvaie “smechere”, orga si Bach, Opera si toaleta incredibila de la gura de metrou de la Opera, concertele la care nu am fost ….Recunosc ca am ratat Schonbrun….Eeeh, timpul era scurt! Asa ca dupa alte doua zile, am pornit-o spre Slovacia. Bratislava a fost cea mai mare dezamagire…aici ne-am pacalit inca de la inceput, cu cazarea: aproape la fel de scumpa ca in Viena, dar niiisteee coditii….comparative cu cel mai jalnic camin din Bucuresti…lipseau numai igrasia si gandacii…. Hm, sa dau si numele hostelului…sa NU ajungeti vreodata acolo: “Orange Hostel-Bratislava“! Anyway, toata admiratia pentru ca spre deosebire de noi, slovacii si-au pastrat centrul vechi mult, mult mai bine, pentru ca indiferent de oferta de cazare, de oamenii de acolo – dintre care putini stiu engleza – de serviciile de prin supermarket-uri, restaurante, etc, au turisti, chiar multi turisti. Desi slovacii traiesc pentru a tapa acesti turisti de cat mai multi bani, desi in Bratislava au doar un centru vechi pus la punct si un castel reconstruit cu nepasare fata de istoria lui, sunt mai multi turisti intr-o vara in Bratislava decat am avut noi de dupa ’90 incoace, in Bucuresti. Uf….n-am rezistat decat o noapte, dar le-am mai dat o sansa …. si am avut dreptate: Tatra – un lant muntos spectaculos, Tatranska Lomnice – o statiune de la poalele muntilor, in care am stat doua nopti, parca facea parte din alta tara….Acolo ne-am odihnit!   Am retinut: pe babuta la care am stat, frau “nu-stiu-cum”, foarte simpatica in efortul ei sustinut de a ne face sa intelegem lucruri intr-o slovaca asezonata de cuvinte nemtesti, casuta ei cu bibelouri in vitrina, cearceafurile apretate, tabloul cu cerbi din camera in care am dormit, berea ceheasca (Pilsner Urquell, Budwar) care deja incepea sa isi faca simtita prezenta…(“Orice lucru de calitate din Slovacia, e cehesc!”), telecabina nemteasca, care urca de pe la 2100 la 2633 m (Lomnice Stit) fara sa aiba vreun stalp de sustinere pe distanta respectiva, luxul din interior al barului de pe varful Lomnice, aleile inguste si curate din statiune, cafeau cu lapte marca Julius Meinl bauta dimineata, inaintea plecarii spre Polonia . Dupa o zi aproape de mers pe tren…am ajuns si in Cracovia…un oras plin de catedrale, cu o piata mare, plina de terase, in centru…Nu ne-am bucurat foarte mult de Cracovia, caci in singura zi plina in care am stat acolo, am dat o fuga sa vedem lagarul, acum muzeu, de la Oswiecim… L-am vizitat cu un pemanent nod in gat. Era plin de turisti carora le sclipeau ochii de o curiozitate morbida, suspinau, pipaiau locurile, scormoneau avid peste tot, pozau ce puteau si ce nu puteau. Lagarul era in viata …. . Singurul lucru pe care vreau sa il mai spun despre Cracovia: Atentie in mijloacele de transport in comun! Sa luati separat si bilete pentru bagajele mari, atunci cand le aveti!  Dar sa trecem la Varsovia… vesela din cauza caselor strans lipite intre ele, pictate in culori vii…frumoasa . Varsovia… cu piata mare din centru dominata de o mica sirena, cu gara de sub pamant, foarte interesanta….Atat am retinut pentru ca a fost scurt. Eram nerabdatori sa ajungem in Praga….destinatia noastra finala. Inca de pe tren simteam ca suntem in Cehia, trenul fiind cehesc, chelnerul de la barul-restaurant fiind ceh, berea ceheasca…Am mers 8-9 ore cu trenul din Varsovia pana la Praga, dar n-am simtit. In Praga am stat intr-o casa veche, particulara…am avut un apartament al nostru. In Praga am vazut cei mai multi turisti, ever! Era ceva exotic, in centru sa auzi limba locala…ceha… . In piata centrala, chiar si dupa ora 22:00, vedeai turisti inarmati de aparate foto, camere de filmat, trepiede, fel de fel. Multi asiatici…am stat aproape si de un mini-cartier de-al lor… generosi cu mancarea dar si buni bucatari…Multi negri…care te invitau cu palmele lor albe, in discotecile de pe strada centrala, te agresau cu ofertele lor…Multi bisnitari in colturile exchange office-urilor, multi dealeri care iti sopteau din mers: “smoke?smoke?”…O intreaga industrie creata pentru turisti, o gradina zoologica acceptata, dorita…Paradoxal, gaseai si liniste in Praga, eventual pe un ponton cu cateva mese pustii, de pe Vltava, la o sticla de Budwar, sau in piata centrala, pe o banca….Altfel, pe podul lui Charles te sufocai de suveniruri si oameni…prin Prasky Hrad, la fel….dar nici nu iti permiteai sa le ratezi…Victoria suprema: o panorama a orasului dintr-unul din turnurile catedralei aflata in interiorul castelului…uitai toata aglomeratia si oboseala . Astfel s-a incheiat excursia noastra…din “Orasul de Aur” spre “Micul Paris”, am facut 25 de ore cu CFR . Un ultim sfat: Sa va luati intotdeauna cuseta la un drum lung cu trenul!!! Ah….si nu cedati in fata nasului ungur care v-a gasit nod in papura din nimic, daca stiti ca aveti dreptate!!! Pentru ilustrare, am uploadat cateva poze din fiecare loc vizitat…Drum bun pe unde va mai duceti vara asta!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: