Un, dos, tres…

Stiam dintotdeauna ca trebuie sa crezi ca sa poti auzi ce e de neauzit si sa poti vedea ce e de nevazut. Asa este sfatuita si eroina din film de catre mediumul adus in casa pentru a comunica cu spiritele mortilor si pentru a-i gasi fiul atunci cand toate celelalte posibilitati se epuizasera. Iar eroina reuseste sa auda si sa vada atat de multe incat trece dincolo definitiv. Asa se termina filmul: cei de dincolo castiga mizand pe iubirea si sacrificiul matern, ambele duse pana in panzele albe. Iar pentru ca filmul te face sa crezi, ti se pare cel mai firesc lucru, singurul final logic posibil! “Orfelinatul” este un thriller in spaniola si mi-a placut mult pentru ca limba telenovelelor nu este complet pervertita aici si se scutura de prejudecati. “Orfelinatul” te ia prin surprindere ca o usa ce ti se inchide brusc in fata iar tu ramai inchis in partea intunecata a ei si asta te sperie! Cei care spun povesti de groaza in imagini sau pe hartie, nu sunt firi prietenoase si rolul lor este sa te faca sa vrei mai mult, sa starneasca curiozitatea pentru macabru si pentru ce se afla in spatele usii. Regizorul “Orfelinatului” are acest talent, iar povestea are o fatalitate, un anumit “asa trebuia sa se intample” care te ia drept martor inca de la inceput. Sunt cel putin doua momente in film care fac sa ti se ridice parul maciuca in cap, iar intre cele doua momente traiesti cu respiratia taiata, asteptand oricand sa se intample ceva neprevazut si rau. Dupa prima sperietura am inceput sa rad nervos, dupa a doua - la fel… Iar la cateva ore dupa ce filmul se terminase, inca mi se derulau in minte anumite secvente. A fost nevoie de un al doilea film de actiune si plin de suspans - ”Vantage point” - ca sa imi ia gandul de la Tomas (cu accent pe a!). Enjoy!

Ce am citit repede, repede

Am terminat prima mea carte de Stephen King si sunt bucuroasa, iar pentru lucrul acesta trebuie sa ii multumesc lui D. :) Am intrat in universul lui paranormal, masurand cu ochii lui cea de-a patra dimensiune, univers dominat de traumatisme din copilarie, de ganduri care iti vin fara sa ti le doresti, de evident de multe incursiuni autobiografice (cititorul poate simti atunci cand autorul vorbeste despre el) si de imagini de film horror. De fapt - in cazul in care nu stiati deja! - dupa cartile lui s-au produs multe filme: “The Shawshank Redemption”, “The Green Mile”, “IT”, “Carrie”, “The Shining” (exact cartea pe care tocmai am citit-o), si asta numai ca sa le enumar pe cele mai cunoscute! Filmele ca si cartile lui sunt numeroase, succesul lui la public este imens, iar scenaristul Stephen King isi produce filmele, joaca in ele si intre timp continua sa fie un scriitor prolific. In carte, povestea se imbina permanent cu discursul care se desfasoara in capul personajelor cu simturi extra-senzoriale - personaje care intotdeauna au o inteligenta speciala, care dispun si de altfel de cai de comunicare decat cele cunoscute majoritatii, care pot sa faca lucruri deosebite si care inexorabil ajung in situatii limita. Scriitura este usor de parcurs, firul epic te tine in suspans si se dezvaluie mintii intr-un mod vizual foarte puternic. In functie de cum isi doreste scriitorul, adopti punctul de vedere al unui personaj sau al altuia, dar de fiecare data din doua perspective: varianta obiectiva a realitatii si cea deformata de insusirile mai putin comune ale eroului. Astfel, cu o mana nevazuta dar persuasiva, autorul isi indruma cititorul sa inteleaga, sa creada si sa participe afectiv intr-o lume pe care in mod normal ar ignora-o, dar care poate fi oricand langa noi, chiar foarte aproape de noi sau poate chiar in noi… Al saselea simt nu e vorba goala deci! Desi un scriitor facil, considerat “de duzina” de unii - Stephen King fascineaza si vi-l recomand cu caldura in cazul in care nu l-ati descoperit deja! Enjoy!

“Fundatia” salvarii mele

Simt ca trebuie sa scriu mult, buricele degetelor ma ard, dar mi se pare singura salvare. Iar noaptea ma inspira tot timpul, devin filosof (dintotdeauna mi-a placut sa scriu asta cu ‘s’!) si apoi trebuie sa spun ca Asimov mi-a devenit tare drag!!! M-a ajutat mult, am inceput ciclul “Fundatiei” si este fascinant. Nu sunt o impatimita a SF-ului. Din liceu, de cand in urma unei olimpiade la matematica, am infiripat o prietenie cu o fata ce facea parte dintr-un club de iubitori ai SF-ului si de cand am incercat - mai mult de dragul ei si pentru o scurta perioada! - sa particip activ la intalnirile clubului, nu m-am mai atins de vreo carte de acest gen… Din ignoranta sau pur si simplu pentru ca nu m-a atras, nu stiu sa spun acum! Desi am urmarit cu sufletul la gura - mai ceva ca “Dallas”-ul! - aventurile navei “Enterprise” si ale capitanului ei din “Star Trek”… iar Jules Verne in colectia aceea de carti albe, cartonate, format A4, mi-a ramas in inima si in suflet mult timp, mai tarziu regasindu-l ca premergator al SF-ului, alte legaturi cu domeniul n-am avut si n-am tinut vreodata sa am… Si iata ca intr-un moment de cumpana din viata mea (asa stiu ca zicea bunica cand aveam cate un necaz) am avut intuitia corecta ca SF-ul ma va salva si asa a fost. Am imprumutat primul volum din “Fundatie” mai mult in joaca, pentru ca nu stiu de ce dar trebuia sa plec cu ceva din casa unui bun prieten de-al nostru, iar el nu avea decat Asimov si doua enciclopedii in biblioteca. Pana acum nu intelegeam prea bine fascinatia colegilor de la informatica pentru SF, pentru “Star wars” de exemplu sau pentru alte lucruri care nu implicau romantism, gingasie… Am terminat o facultate tehnica, tot timpul luptand cu mine, incercand sa ma apropii de taramul celalalt, sa inteleg jocurile de strategie, sa pot sa vorbesc numai in acronime si termeni informatici, sa inteleg de ce toate astea sunt asa importante si pot deveni o meserie… ba mai mult, chiar meseria mea. Inca nu imi plac jocurile de strategie si nu le joc, inca nu reusesc sa inteleg tot ce vorbesc prietenii mei programatori atunci cand ne intalnim la bere si se incing dicutii profesionale, inca nu stiu informatica, desi are legatura cu domeniul in care lucrez [sic!], dar am citit Asimov si imi place de mor! Recomand oricui, in orice moment, de orice meserie ar fi si oricat de refractar ar fi fost la acest gen pana acum! Pentru mine a insemnat mult si mi-a dovedit inca o data cum cartile si oamenii te pot salva. Multumesc!