Kundera

Am trecut la Kundera cu lectura si cred ca va dura o perioada, va fi perioada-Kundera pentru ca m-am indragostit de scriitor, asa cum am fost indragostita si de Eliade in liceu, dar altfel…pentru ca fiecare iubire e altfel. Mi-l imaginez pe cehul Milan jucand in hora comunistilor praghezi si apoi fiind alungat din ea chiar de acestia. Mi-l imaginez pe cehul Milan, in blugi si tricou, sfidand cu dezamagire cerul comunist al Pragai, de la distanta utila pe care si-o luase fata de orasul mult-iubit, mutandu-se la Paris. Mi-l imaginez pe cehul Milan scriind si eliberandu-se de toate astea. Il vad acum pe Ruzicka, cehul intalnit anul trecut in munti, ca o replica peste timp a lui Milan, vindecat de ranile trecutului dar pastrandu-si timiditatea si aceeasi acceptare tacuta in fata dezamagirii (vremea nu a tinut cu noi pe timpul drumetiei).Cititi-l pe Kundera!

Scriitorii …

“Irezistibila proliferare a grafomaniei printre oamenii politici, soferii de taxi, printre lauze, amanti, asasini, hoti, curve, prefecti, medici si pacienti imi demonstreaza ca tot omul, fara exceptie, poarta in sine un virtual scriitor, drept care intreaga specie umana ar putea cu deplina indreptatire, sa coboare in strada si sa strige: Suntem cu totii scriitori!Caci fiecare sufera la gandul ca dispare neauzit si nebagat in seama, intr-un univers indiferent si de aceea tine cat mai e timp, sa se transforme in universul propriilor sale cuvinte.” (Milan Kundera - “Cartea rasului si a uitarii”)