Mini-vacanta

Am citit greu pe T.O. Bobe pentru ca am fost preocupata saptamana trecuta sa imi distrez matusa. Matusa e ca mama: o femeie mica, rotunda, voluntara si vesela, cu un ras zglobiu chiar si la cei peste 50 de ani ai ei. Matusa mea e Sandita iar pentru mine numele ei semnifica bunatate, dragoste si bucatarie. Oooh, da, adora sa gateasca! Nu stiu cum s-a nimerit si prin ce noroc am reusit sa o scot totusi din incaperea plina de mirosuri si bunatati, si am ajuns impreuna la Chocolat, la Mall iar intr-un apoteotic final - la munteeee! A fost bucuroasa de toate ca un copil, iar eu m-am purtat – culmea! - ca un om mare. Am fost prea serioasa si de cateva ori, chiar didactica cu ea. Starea mea nu a fost una tocmai fericita pentru ca imi era blondul plecat si tanjeam dupa el, desi nu vroiam sa recunosc. Sandita a stat cuminte si a ascultat fascinata cantecul indienilor aflati seara in centrul statiunii Sinaia. N-a comentat prea mult nici cand am obosit-o pe pantele dinspre Manastirea Sinaia si Peles. I-au placut enorm mesele regale de cate douasprezece persoane aranjate cu fast in “living”-ul Pelesului. A mangaiat dragastos lemnul masiv sculptat atent si s-a umplut de veneratie pentru regi si generatia de odinioara. A infricosat-o telecabina de era sa renuntam chiar cand eram in pragul ei. Dar noroc ca i-a fost rusine de supraveghetorul care a invitat-o politicos: “Urcati, doamna!” ca altfel, pe mine nu m-ar fi ascultat - se inmuiase toata! Si ce victorie pentru ea! Am ajuns la Babele si la Sfinx pe care a pus mana ca sa ii aduca sanatate si noroc. Am tremurat putin acolo pentru ca era o ceata deasa si un friiiiiiig, am baut repede un ceai de lamaie si am coborat – iar de data asta, a fost prima care a pasit in telecabina! N-am facut multe poze caci aparatul era la blond. Dar mi-au ramas in suflet privirea si zambetul ei. La anul, o luam in Grecia, la plaja!