Fresh

Cand eram mica sufeream de fascinatia caietelor noi, curate, mirosind a proaspat. De fiecare data vroiam sa incep fie un jurnal nou, fie un caiet nou cu teme la matematica, orice pretext gaseam numai pentru placerea inceputului, numai de dragul prospetimii si - gandesc eu acum! - din plictiseala. Din aceasta cauza nu mi-a mai ramas nici un jurnal din perioada respectiva (nici amintiri foarte multe!). Din aceasta cauza, nu puteam sa arat niciodata profesorului de matematica temele mele vechi - era ca si cum nu le-as fi facut vreodata. Din aceasta cauza, nu aveam deloc rabdare sa termin caietul vechi de dragul celui nou - cu coperti mai frumos colorate, cu stil de liniere mai bun, cu marime potrivita pe nevoile mele de moment… Ce mai! Caietul nou intodeauna era “the ONLY one”, “the best”! Senzatia asta mi-am amintit-o azi, intarziind asupra unui blog nou, aerisit, proaspat si reconfortant. De data asta nu cred ca ma voi plictisi asa repede. De fapt, de mai mult timp, am devenit constanta in alegeri si actiuni. Ca sa par inteleapta, as zice ca viata m-a invatat sa ma obisnuiesc cu oamenii din jurul meu si sa imi dau seama ca nu pot sa ii schimb ca pe caiete; si in plus, am descoperit ca e mai mare satisfactia daca duc lucrurile la bun sfarsit. Dar cum obiceiurile rele nu se desprind asa usor, mai am momente de abatere. Noul ma atrage inexorabil si tot ce pot sa fac de multe ori este doar sa imbrac vechiul in haine noi ca sa il suport. Pana o sa strige un copil la mine ca: ”Imparatul e gol!”