Imi place mult entuziasmul oamenilor buni asupra bunatatii si inflacararea lor atunci cand povestesc despre acte de bunatate (ale lor sau ale altora). Initiative ca bunatate.org si mic jurnal de fapte bune sunt minunate si vor rezista pentru ca intotdeauna se va gasi un om bun care sa reia sirul faptelor bune, apoi cativa oameni buni sa le scrie si multi alti oameni buni - sa le citeasca. Un film de care imi aduc aminte acum si care se bazeaza pe principiul “fa un bine si da mai departe” ar fi “Pay it forward” (joaca Kevin Spacey). Astfel ca bunatatea - ca si Smilla - este o calitate pe care o admir mult la oameni, oriunde si in orice forma, insa nu se afla chiar pe primul loc in “top 5″ -ul meu. Prima calitate ar fi amalgamul de curaj si nebunie care iti trebuie atunci cand te apuci sa faci inconjurul lumii pe jos sau pe bicicleta, atunci cand incepi o viata noua numai pentru ca te-ai saturat de cea veche si simti ca numai asa iti va fi bine, atunci cand urci muntele iarna, iti faci cort din zapada si te trezesti dimineata cu un strigat de bucurie pe buze si fara tricou pe tine, atunci cand nu ai bani deloc dar te duci cu mult tupeu in cel mai scump restaurant din oras si ii farmeci pe toti cei din jur incat la final iti platesc ei masa si te roaga sa mai stai… Eh, si exemplele pot continua in aceeasi nota. Pe scurt, imi plac mult oamenii care sunt liberi, care nu se simt constransi sau tinuti de nimic astfel incat sunt in stare sa renunte la orice pentru un vis. Acesti oameni sunt si foarte entuziasti, se incanta imediat; naivi, in preajma lor te simti usor stanjenit caci nu le intelegi intotdeauna pornirile; uneori, te blocheaza cu tavalugul lor de idei si cu bucuria copilareasca pe care o emana din toti porii; ei sunt artistii, boemii pe care ii iubesti si ii urasti in acelasi timp, au o ardoare si un consum interior aparte. Booon! Am zis multe si n-am zis nimic pana acum. Hai sa vedem ce calitati admir pana la urma? 
- curajul libertatii insotit de entuziasm si nebunie, ardoarea trairii
- bunatatea insotita de modestie - adica sa faci o fapta buna chiar si celui care iti raspunde cu rautate si apoi sa nu te preamaresti in gand cu ea
- istetimea, spiritul viu, zglobiu, care starneste zambete si te face sa indragesti omul
- bunul-simt (de nelipsit!) - care pentru mine mai inseamna si calitatea de a nu iesi in evidenta prin stridenta si paiete prost lucitoare
- umorul - sine qua non!
