Stiu ca e mai important ce scoti pe gura decat ce bagi in ea si nu! nu m-am profilat pe dat idei despre “ce sa mai mancam azi?”!!! Pur si simplu sunt foarte bucuroasa! Lipsa de bani ma deranjeaza dar imi provoaca si bucurii (daca puteti sa va imaginati asa ceva!
). In seara asta am avut in meniu cartofi prajiti iar ca desert – napolitane umplute cu cacao si cumparate la kilogram de la alimentara din cartier. Acelasi meniu reprezenta un pranz regesc pe vremea facultatii. Iar atunci cand in farfurie se gasea si o felie de parizer insemna ca daduse norocul peste noi! Si iata cum inca de la primul cartof pai care mi-a invadat simturile (si ce gust bun!!!), m-au napadit repede si amintirile. Nostalgia ma cuprinde si cand ma gandesc la ouale ochiuri facute la resoul din camera de camin a blondului, in diminetile tarzii cand n-aveam chef sa mergem la cursuri (oricum erau facultative prin definitie, nu?!?
). Era un adevarat ritual gatitul la resou in camin. Atunci cand ne mai instarisem oarecum, ne permiteam cate un falafel de la arabul din capatul blocului. Dupa o noapte in club, mahmureala trecea intotdeauna cu un falafel si cu un pahar de suc. Alaturi de shaormarie, exista pe-atunci in Tei, o patiserie care avea in majoritatea timpului merdenele calde si ieftine pe langa tot felul de alte sortimente. Merdenelele erau insa vedetele si mergeau foarte bine cu o cutie de iaurt sau cu o ceasca de cafea. Merdenele cumparam cand aveam musafiri iar acestia erau intotdeauna incantati. Cafeaua o savuram avand inca aroma lor pe buze. Discutiile aveau alt farmec pe atunci!



April 10, 2008 at 9:20 pm |
…napolitanele alea… imi amintesc si eu nostalgic, zic, de perioada in care mama venea de la serviciu, cu cateva napolitane “varsate”, iar eu ma certam cu fratele meu, pentru ca, uneori, acele napolitane, aveau crema colorata diferit si doream intodeauna culorile pe care le alegea el.
Merendelele au fost mult folosite “pentru musafiri”, cu siguranta ca si astazi e la fel(sau nu)
April 11, 2008 at 7:07 am |
ooo, da… le stiu si pe acelea cu diferite arome… dar intotdeauna mie parca mi-au placut cel mai mult napolitanele cu cacao… nu stiu de ce.
acum merdenelele au fost inlocuite de friptura la cuptor si salata atunci cand vin musafirii caci suntem oameni seriosi, gospodari si la casa noastra (riiiiiight!)
April 11, 2008 at 11:06 am |
tru tru