Intre pasi de mambo pe ritm de aerobic, o seara de povesti cu o prietena si un somn bun, m-am trezit cu niste intrebari in cap: cat de mult te poate perverti viata incat sa ajungi sa iti pierzi autenticitatea? cat de mult poti sa iti doresti sa pari altceva decat esti incat chiar sa devii ceea ce vrei sa pari? de cate cautari e nevoie sa te regasesti? mai ai timp sa te regasesti de fapt? cat de mult ne-am indepartat de noi, de ce era original si firesc in noi? Si mi-am adus aminte ca Eliade sustinea in unul din eseurile sale ca ridicolul dezvaluie omul exact asa cum este, fara ascunzisuri, fara alte imbunatatiri, in toata goliciunea sufletului sau. Si nimeni nu scapa de ridicol… si – zic eu! – este foarte bine asa, macar asa… 
Un mesaj am auzit de la “Parazitii” in ultimul timp. Mi-a placut iar versurile le gasiti aici: http://www.versuri.ro/versuri/meefi_parazitii+mesaj+pentru+europa.html
