Care e fundalul?

O initiativa ecologica “pe intuneric”, un summit anuntat ce isca dileme in randul proletarilor (avem liber ‘au ba?!?), cateva zile mai friguroase in care copacii isi scutura podoaba de-abia capatata, griji pentru bani, un chef minim de munca si niste vesti proaste (altele!) imi compun universul (sau “fundalul” asa cum imi sopteste Steve!), scurt pe doi… Mai am cateva pagini din “Misterele regelui” si apropiindu-ma de final am inceput deja sa fiu mai atenta la adverbe si la diateza pasiva. Citesc in paralel mai multe carti si vad ca nu e asa de rau cum credeam. King scrie extrem de cinstit despre meseria lui. E simplu si frumos ca un animal salbatic. O mai povestesc despre el dupa ce termin “IT”.

Trombofilia

Sunt un om foarte norocos. Sunt fericita cu blondul, avem prieteni, avem unde locui si ce manca in fiecare zi… Desi varianta asta ar putea sa nu fie suficienta pentru a descrie o “reusita in viata” in cazul multora, pentru mine inseamna mult. Dar sunt un om norocos nu pentru ca as fi reusit in vreun mod exceptional in viata sau pentru ca as fi ajuns in momentul in care sa spun cu mana pe inima ”Am tot ce imi doresc!”, ci pentru ca pur si simplu TRAIESC! Tot ce va urma scris aici are caracter pur informativ si as vrea sa se inteleaga intocmai. Pana de curand, moartea mamei mele la cateva zile dupa ce m-a nascut si mai ales cauzele specifice au reprezentat un mare mister. Doctorul (numele lui nu are importanta!) implicat si responsabil de operatia de cezariana nu a mai profesat deloc dupa eveniment. In vara lui 1981, in maternitatea braileana, era inspectie de la centru, iar gravidele care se topeau de caldura in paturile soioase ale spitalului contau mai putin. Totul trebuia sa arate perfect pentru “tovarasul inspector”! In cazul mamei, raspunsul oficial a fost scurt: septicemie. Fara alte explicatii. Dar variante au fost mai multe, mai ales in capul bunicilor mei… care o au vazut-o si au vorbit cu ea in cele patru zile de dupa nastere. Cand tata s-a recasatorit cu o doctorita (dupa aproape 15 ani), aceste variante s-au inmultit. Niciodata insa nu s-a gasit explicatia adevarata. Nici acum nu stiu daca o am, dar cred cel putin ca ma apropii mai mult de adevar decat au fost ceilalti vreodata. Mama mea cel mai probabil, suferea de trombofilie printr-un deficit de proteina S. Cum stiu acest lucru? Pentru ca am mostenit-o si am aflat in urma pierderii unei sarcinii. Valoarea foarte mica a proteinei S din sange dubleaza riscul aparitiei cheagurilor oriunde in organism si reprezinta o problema de coagulare. Conform spuselor doctorului meu, sindromul a fost descoperit relativ recent, in 1979. Cauza cea mai frecventa este mostenirea de la unul din parinti (de obicei, prin filiera materna). Poti suferi de aceasta “boala” fara sa acuzi vreodatata un simptom anume. De obicei, se descopera in timpul unei sarcini care se poate incheia in mod nefericit - daca nu se face tratamentul corespunzator! - prin avort spontan, fat oprit din evolutie sau decesul mamei post-partum (dupa nastere). Analizele care trebuie facute pentru a preveni sau diagnostica asa ceva sunt cele care tin de coagularea sangelui (INR, timpul Quick). Aceste analize se fac in mod uzual, inaintea oricarui tip de operatie si in mod obligatoriu tuturor gravidelor. In cazul in care se descopera din timp problema, se poate face tratament si se poate duce sarcina cu succes la bun sfarsit. Medicul ginecolog trebuie informat despre problemele parintilor (daca e cazul). Tot ce am scris pana aici este ce am putut eu sa inteleg despre problema mea de la medicii care ma trateaza sau de la oameni care se confrunta cu acelasi tip de sindrom. Si veti fi uimiti cat de multi sunt! Alte date despre trombofilie gasiti aici si aici . La noi in tara, cel mai bun centru pentru diagnosticarea si tratarea acestui sindrom se afla la Fundeni - sectia Hematologie. Atunci cand te decizi ca vrei un copil, fa-ti analizele din timp si du-te la un control ginecologic inainte!

Aleator despre mine

Cand am citit la Lorena Lupu de ciumpalaci m-a bufnit rasul caci prima oara cand am auzit alintul a fost la o prietena din gasca care obisnuieste sa i se adreseze sotului: “Haide bah, ciumpalac, nu vrei sa facem aia sau ailalta?”. Iar in capul meu cand aud cuvantul asta, imi rasuna numai vocea Anei, cu tonul ei cald si putin ingrosat de tutun, si apoi ii vad mana cu unghiile pictate in negru cum atinge cu drag scalpul sotului in timp ce buzele pronunta rotund literele, una cate una, zambind. Pentru mine, cei doi sunt ciumpalacii supremi… unici, inegalabili!… Oricum nu m-a deranjat deloc asocierea mea si cu alti ciumpalaci de pretutindeni, multumita dragei de Smilla care mai nou se declara “raraita and proud” and cute, as adauga eu! Cele opt lucruri aleatorii despre mine deci:

1. aberez. Practica dateaza de foarte mult timp. Drumul spre scoala si inapoi a fost de vina la inceput. Intodeauna eram insotita de un coleg, o colega sau mai multi. Intotdeauna atunci cand ispraveam subiectele despre ultima teza la romana  sau matematica, despre profi sau despre vedetele scolii si faptele lor minunate, se lasa tacerea… si de unde era tacerea lasata, preluam eu legatura… In capul meu veneau de-a valma ganduri, versuri din melodii, povesti din carti, bucati din ultimele filme vazute sau lucruri auzite aiurea… si de-abia izbuteam sa le scot de-acolo, sa le vars publicului meu mic… Iar in graba mea, le amestecam, le inchipuiam, le personalizam… asa incat cei care aveau chef sa ma asculte si ma luau in seama, chiar credeau ca mi s-au intamplat numai mie toate, ca numai eu am facut lucrurile respective… Aberez inca si azi… De exemplu, ziua mea de nastere este de fiecare data atunci cand cineva aduce bomboane la birou. Eu preiau cutia in modul cel mai firesc cu putinta, incep sa fac turul birourilor si sa primesc pupici si felicitari… Pe colegi i-am zapacit in asa hal incat nu stiu cati mai sunt siguri de data mea reala de nastere… De fapt, am oare o data de nastere anume? Poate sunt un “copil din flori”, fara parinti, fara act de identitate, crescut la casa de adoptie de niste suflete curate si bune…

2. ador sa merg pe jos. Tin minte ca imi chinuiam bunicul de fiecare data cand trebuia sa mergem undeva: preferam oricand mersul pe jos, decat sa stau sa astept tramvaie, autobuze… In bunatatea lui, el ceda de fiecare data si tin minte cum ii tineam strans degetul mare in mana mea mica, in timp ce mergeam unul langa altul: o mogaldeata si un om mare, cu burta rotunda, cu ochii fixati intr-un vesnic zambet dureros si cu respiratia taiata din cauza mersului rapid. Acum imi mai chinui din cand in cand colegii atunci cand avem drum comun spre metrou, sau chiar si pe blond uneori daca ne grabim undeva. Imi place mult, mult sa merg pe jos… si repede, da?!?

3. ma entuziasmez repede dar nu ma tine mult. Da, de fiecare data gasesc cate ceva nou pentru care am un entuziasm de nestavilit: o sa tin regim, o sa fac sport, o sa mananc sanatos, o sa ma apuc sa invat singura nu-stiu-ce, o sa fac curat in casa azi si tot asa… Si da, de fiecare data imi trece la fel de repede cum mi-a venit: regim am tinut o singura zi caci imediat m-au apucat durerile de cap si starea proasta, imi cumpar nu-stiu-ce carti profesioniste ca sa invat si trece timpul, iar ele zac tot nedeschise pe noptiera.

4. imi place sa trag chiulul. Aici e vorba despre o noua “calitate” pe care mi-am descoperit-o la serviciu atunci cand n-am chef de treaba, desi as avea ce sa fac. Am transformat chiulul in arta (sic!): fie scriu pe blog, fie bantui alte birouri, alte incaperi si sustin numai conversatii elevate, fie dau sfaturi pretioase pe messenger la prieteni aflati in deriva… Yeah, right! De obicei, citesc gsp…

5. sunt organizata si ordonata, desi poate nu par. In acest caz este vorba despre o trasatura a mea ce tinde uneori spre manie sau obsesie. Am momente - mai ales cand viata mea e un haos! - in care: scrumiera trebuie aliniata la coltul mesei, nu trebuie sa vad vreun un pix lasat aiurea pe masa, cartile toate trebuie sa fie frumos ordonate pe marimi, culori, valori artistice, gen sau scriitori (de fiecare data, gasesc un criteriu nou!), rearanjez folderele si datele din calculator (iar atunci cand blondul are nevoie de ceva, nu mai gaseste nimic la locul lui!), uneori fac ordine si pe biroul altora, nu doar pe al meu (cred ca am marcat putin pe cei care au avut “norocul” sa lucreze cu mine!)… si lista continua…

6. nu sunt de incredere. Aveti un secret? Aveti o problema de care n-ati vrea sa mai stie nimeni? Ceva ascuns? Atunci n-ati vrea sa va fiu in preajma! Atata spun! (De fapt, daca nu imi mentionezi “Vezi sa nu mai spui la cineva!!!“, ai sanse mari chiar sa nu spun! Dar daca cumva faci greseala de a-mi spune ca e “secret”… ceva se petrece, un declick si ma duc la primul care imi iese in cale si gata… NU mai exista nici un secret!)

7. ma inrosesc repede. La un interviu, intr-o discutie oficiala, la prezentarea diplomei, atunci cand am un public de orice fel, doar in cateva minute, ma inrosesc ca racul. Inima incepe sa imi bata de doua ori mai tare decat in mod normal, mainile imi transpira si pe piept apar imediat dezagreabilele pete rosii. Incet-incet, tot sangele mi se urca la cap si imi coloreaza fata in nuante schimbatoare, iar vocea imi tremura vizibil pe masura ce concentrarea imi slabeste. Sunt momentele in care bravez aiurea, de frica. Trac?

8. rad prea tare. Sunt oameni care vorbesc prea tare - si mai am si clipe de genul asta, de obicei cand ma inflamez pe seama unui subiect sau altul. Dar altfel sunt recunoscuta pentru faptul ca rad prea tare! Blondul incearca sa previna intotdeauna fluxul meu de vocale si consoane debitat inconstient atunci cand sunt gadilata in vreun chip. Mergem la o comedie de teatru si el nu uita sa imi spuna inainte de ridicarea cortinei: “Vezi sa nu razi prea tare!” Avertismentul lui ramane fara ecou caci rasul ma invinge de fiecare data!

Sa mai zica si: Carmen Fabiola si oricare alti ciumpalaci virtuali.

Dimineata

“Frica blocheaza intelegerea inteligenta a vietii” citesc in “Dilema veche” pe prima pagina si zambesc lung, coborand in fuga scarile de la metrou. O sa intarzii si azi. Dar macar am mai castigat timp de cand nu se mai face oprire la statia Obor. Citesc articole despre UTC, pioneri si regretele adultilor de acum fata de vremurile de atunci. Imi trece prin cap o imagine veche a mea, cu pampoane si cravata rosie. Ma fascina cerculetul mic cu care se prindea cravata. Frica bunicilor cand ascultau “Europa Libera” la lumina lumanarilor iar copilul de atunci le striga asta in fata, neintelegand de ce trebuie sa se ascunda tot timpul. Nu eram oare destul de camuflati, pe intuneric, la lumina palpaitoare a lumanarilor? Aveam un ritual de aducere a curentului electric inapoi in casa: copilul se arunca pe burta intins pe covorul din sufragerie, uitandu-se concentrat sub pat… tin minte ca o data a functionat si lumina a revenit triumfatoare dupa cateva secunde in care am stat nemiscata in pozitia respectiva. Parcurg alte subiecte. Imaginea Romaniei creata de “formatorii de opinie” damboviteni, de televiziuni si de media intreaga, de diversi comentatori si politicieni adusi ca sa isi verse rahatul in public, in timp ce toata lumea il vede pe Costel Busuioc ca unic salvator al putinei mandrii care ne-a ramas. Pentru o secunda imi revizitez nerabdarea ce ma cuprinde la gandul vacantei “straine” ce-am planuit-o si anul acesta. Articolul scris de Mandruta il las pe jumatate neterminat caci am ajuns deja in statia “Aurel Vlaicu”. Fac cumparaturile de fiecare dimineata de la magazinul din colt. Ultimul meu viciu: nuga cu nuca. Parea ca se anunta o zi buna. Alung repede din cap imaginea unei intalniri cu tata. Imaginea asta ma urmareste de la un timp. Ne vad la o masa rotunda, stand tacuti unul in fata celuilalt. Eu sunt alba la fata si mananc cu miscari exasperant de incete, o ciorba care nu imi place . El bea o bere dintr-o halba mare si nu are curaj sa ma priveasca. Ajung la birou, impart praful de 3 in 1 cu L. - azi incercam o aroma noua, de choco. Deschid blog-ul ca de fiecare data si imi verific statisticile. Am apucaturile unui drogat. In secunda urmatoare, suna telefonul si se duce dracu’ toata dimineata!

Poza

Cineva vrea sa imi faca o poza. Eu rad cu gura pana la urechi, nepasatoare. Fotograful incearca sa isi mascheze dorinta de a ma surprinde in toata splendoarea mea, dar ii tremura degetul pe butonul de pornire… click-ul intarzie… si eu devin constienta de ochiul mare si negru. Zambetul tamp imi ingheata pe fata in forma lui cea mai crispata, iar ochii mi se maresc putin a mirare. In secunda urmatoare eram deja imortalizata in cutia neagra, patrata si rea a aparatului. M-am transformat intr-o poza ratata. Am acum consistenta unei foi de hartie si memoria putina a unui .jpg. Si umblu asa, alandala, printre altii ca mine. Ne frecam politicos lateralele unii de altii. Ma aflu intre portretul unui necunoscut cu barba si favoriti carunti, ale carui riduri parca deseneaza o harta, si poza unui bloc de sticla colturos si albastru, in care se reflecta o bucata de oras. Nu mai scap de-aici curand.

Miscellaneous

Sunt ciudata pentru ca ma relaxeaza extraordinar sa spal vase… dar sunt mai putin ciudata pentru ca am descoperit ca nu sunt singura care simte asta… (multumesc ca existi,  L.!) Ca sa nu ma adancesc si mai tare in depresia ce isi arata deja coltii, o sa plecam undeva weekend-ul asta… Sper sa fie undeva frumos, cu aer curat si verde in jur… Intre timp, D. mi-a asigurat saptamana aducandu-mi cele 3 volume “IT” de Stephen King - my latest obssesion!… Blondul o da din una in alta: ba e zapacit de ureche, ba de ochi, ba il apuca tremuratul de la cafea… nu stiu ce sa ii mai fac?!? Toate s-au abatut asupra lui… si inevitabil si pe capul meu… Dar trec toate! Trebuie sa ne bucuram de ce avem asa cum putem mai bine, caci nu avem nici un drept sa ne irosim zilele vaitandu-ne, nu, nu! Dimineata m-am preocupat de rezolvarea unor mici probleme de sintaxa spss si mare mi-a fost mirarea (sau nu?!?) ca erau asa la indemana, asa simple… iar eu ma uitam la cai verzi pe pereti aseara!!! Well, niciodata nu e prea tarziu sa inveti! De maine reincep cursurile de aerobic… inca imi dau tarcoale gandurile de regim sanatos si sport… Pana una-alta insa, in seara asta am program de “Thalia” si quesadilla… cu cei din birou…

Azi am fost tot un gand…

Really, o sa incetez cu post-uri foarte lungi ca sa nu fortez pe nimeni sa reziste eroic la parcurgerea lor. Nu stiu de ce zic asta fiind constienta ca am inceput un post lung - si nu e vorba de postul Pastelui, ci chiar despre acest post! Biroul este semi-gol acum, eu incerc sa imi controlez ameteala cat de bine pot, iar imaginea cursorului pe foaia alba a monitorului palpaie de doua ori mai des decat in mod obisnuit, parca ar avea o viata numai a lui, independenta de miscarea pe care sunt eu in stare sa i-o imprim cu ajutorul scroll-ului. Astfel stau si fixez varful ascutit al sagetii de la mouse, pur si simpu fara nici un gand. Pentru o secunda imi trece intr-adevar, prin cap ca nu folosesc ultimul standard de ortografie oficial adoptata dar nu ma panichez. Raman linistita si gandurile vin incet-incet singure la mine. Sageata alba acopera acum jumatate din ecran, danseaza pentru mine sau incearca sa imi transmita ceva printr-o forma ciudata si isterica de litere miscatoare si desigur, albe… Nu inteleg. Incerc. Obosesc. As vrea sa plec acasa si asa poate ar fi cel mai bine: sa ies afara, sa imi bucur narile cu mirosul proaspat al copacilor infloriti, sa ma umplu de aer… cat de curat?!? Hmm, ok… mai bine la munte atunci… Da, la munte, sa ies afara dintr-o cabana veche, pitoreasca, din lemn de … lemn de care ??!.. de pin, da… din lemn de pin! Aici sa ma intind pe iarba verde din fata cabanei, in timp ce leaganul mic se aude in spate… stiu ca e cineva acolo… da, este… un copil! Aici gandurile mele se opresc brusc!

64 out of 200

Preiau din proprie initiativa leapsa Smillei  pentru ca imi plac - nu-i asa?!? - lucrurile lungi, care pot deveni plictisitoare sau nu (?!?), si ocaziile - oricare ar fi ele! - in care pot sa vorbesc despre mine sau nu (?!?). Pe scurt deci:

01) Bought everyone in the pub a drink
02) Swam with wild dolphins
03) Climbed a mountain (after my first climbing, I absolutly fall in LOVE with it!!!)
04) Taken a Ferrari for a test drive
05) Been inside the Great Pyramid
06) Held a tarantula.
07) Taken a candlelit bath with someone
08) Said ‘I love you’ and meant it
09) Hugged a tree (only for sake of one picture!)
10) Done a striptease
11) Bungee jumped
12) Visited Paris
13) Watched a lightning storm at sea
14) Stayed up all night long, and watch the sun rise
15) Seen the Northern Lights
16) Gone to a huge sports game (most of the time, with my blond!)
17) Walked the stairs to the top of the leaning Tower of Pisa
18) Grown and eaten your own vegetables
19) Touched an iceberg
20) Slept under the stars (in a tent, if that counts!)
21) Changed a baby’s diaper (not yet!)
22) Taken a trip in a hot air balloon
23) Watched a meteor shower
24) Gotten drunk on champagne (c’mon! not with champagne!!! )
25) Given more than you can afford to charity
26) Looked up at the night sky through a telescope
27) Had an uncontrollable giggling fit at the worst possible moment
28) Had a food fight
29) Bet on a winning horse
30) Taken a sick day when you’re not ill
31) Asked out a stranger
32) Had a snowball fight
33) Photocopied your bottom on the office photocopier
34) Screamed as loudly as you possibly can
35) Held a lamb
36) Enacted a favorite fantasy
37) Taken a midnight skinny dip
38) Taken an ice cold bath
39) Had a meaningful conversation with a beggar
40) Seen a total eclipse
41) Ridden a roller coaster
42) Hit a home run
43) Fit three weeks miraculously into three days
44) Danced like a fool and not cared who was looking
45) Adopted an accent for an entire day
46) Visited the birthplace of your ancestors
47) Actually felt happy about your life, even for just a moment
48) Had two hard drives for your computer
49) Visited all 50 states of USA
50) Loved your job for all accounts
51) Taken care of someone who was shit faced
52) Had enough money to be truly satisfied
53) Had amazing friends – I do HAVE amazing friends!  
54) Danced with a stranger in a foreign country
55) Watched wild whales
56) Stolen a sign
57) Backpacked in Europe
58) Taken a road-trip
59) Rock climbing
60) Lied to foreign government’s official in that country to avoid notice
61) Midnight walk on the beach
62) Sky diving
63) Visited Ireland
64) Been heartbroken longer then you were actually in love
65) In a restaurant, sat at a stranger’s table and had a meal with them
66) Visited Japan
67) Benchpressed your own weight
68) Milked a cow
69) Alphabetized your records (actually, it was my books, but I guess it’s the same thing)
70) Pretended to be a superhero (I am a superhero!)
71) Sung karaoke
72) Lounged around in bed all day
73) Posed nude in front of strangers
74) Scuba diving
75) Got it on to “Let’s Get It On” by Marvin Gaye
76) Kissed in the rain
77) Played in the mud
78) Played in the rain
79) Gone to a drive-in theater
80) Done something you should regret, but don’t regret it
81) Visited the Great Wall of China
82) Discovered that someone who’s not supposed to have known about your blog has discovered your blog.
83) Dropped Windows in favor of something better
84) Started a business
85) Fallen in love and not had your heart broken
86) Toured ancient sites
87) Taken a martial arts class
88) Sword fought for the honor of a woman
89) Played D&D for more than 6 hours straight
90) Gotten engaged
91) Been in a movie
92) Crashed a party
93) Loved someone you shouldn’t have
94) Kissed someone so passionately it made them dizzy
95) Gotten married
96) Had sex at the office
97) Gone without food for 5 days
98) Made cookies from scratch
99) Won first prize in a costume contest
100) Ridden a gondola in Venice
101) Gotten a tattoo
102) Found that the texture of some materials can turn you on
103) Gotten divorced
104) Been on television news programs as an “expert”
105) Got flowers for no reason
106) Masturbated in a public place
107) Got so drunk you don’t remember anything
108) Taken illegal drugs
109) Performed on stage
110) Been to Las Vegas
111) Recorded music
112) Eaten shark
113) Had a one-night stand
114) Gone to Thailand
115) Seen Siouxsie live
116) Bought a house
117) Been in a combat zone
118) Buried one/both of your parents
119) Shaved or waxed your pubic hair off
120) Been on a cruise ship
121) Spoken more than one language fluently
122) Gotten into a fight while attempting to defend someone
123) Bounced a check
124) Performed in Rocky Horror
125) Read - and understood - your credit report
126) Raised children.
127) Recently bought and played with a favorite childhood toy.
128) Followed your favorite band/singer on tour
129) Created and named your own constellation of stars
130) Taken an exotic bicycle tour in a foreign country
131) Found out something significant that your ancestors did
132) Called or written your Congress person
133) Picked up and moved to another city to just start over
134) …more than once? - More than twice?
135) Walked the Golden Gate Bridge
136) Sang loudly in the car, and didn’t stop when you knew someone was looking
137) Had an abortion or your female partner did
138) Had plastic surgery
139) Survived an accident that you shouldn’t have survived.
140) Wrote articles for a large publication
141) Lost over 100 pounds
142) Held someone while they were having a flashback
143) Piloted an airplane
144) Petted a stingray
145) Broken someone’s heart
146) Helped an animal give birth
147) Been fired or laid off from a job
148) Won money on a T.V. game show
149) Broken a bone
150) Killed a human being
151) Gone on an African photo safari
152) Ridden a motorcycle
153) Driven any land vehicle at a speed of greater than 100 mph
154) Had a body part of yours below the neck pierced
155) Fired a rifle, shotgun, or pistol
156) Eaten mushrooms that were gathered in the wild
157) Ridden a horse
158) Had major surgery
159) Had sex on a moving train
160) Had a snake as a pet
161) Hiked to the bottom of the Grand Canyon
162) Slept through an entire flight: takeoff, flight, and landing
163) Slept for more than 30 hours
164) Visited lots of foreign countries
165) Visited all 7 continents
166) Taken a canoe trip that lasted more than 2 days
167) Eaten kangaroo meat
168) Fallen in love at an ancient Mayan burial ground
169) Been a sperm or egg donor
170) Eaten sushi
171) Had your picture in the newspaper
172) Had 2 (or more) healthy romantic relationships for over a year in your lifetime
173) Changed someone’s mind about something you care deeply about
174) Gotten someone fired for their actions
175) Gone back to school
176) Parasailed
177) Changed your name
178) Petted a cockroach
179) Eaten fried green tomatoes.
180) Read The Iliad
181) Selected one “important” author who you missed in school, and read
182) Dined in a restaurant and stolen silverware, plates, cups because your apartment needed them
183) …and gotten 86′ed from the restaurant because you did it so many times, they figured out it was you
184) Taught yourself an art from scratch
185) Killed and prepared an animal for eating
186) Apologized to someone years after inflicting the hurt
187) Skipped all your school reunions
188) Communicated with someone without sharing a common spoken language
189) Been elected to public office
190) Written your own computer language
191) Thought to yourself that you’re living your dream
192) Had to put someone you love into hospice care
193) Built your own PC from parts
194) Sold your own artwork to someone who didn’t know you
195) Had a booth at a street fair
196) Dyed your hair
197) Been a DJ
198) Found out someone was going to dump you via LiveJournal
199) Written your own role playing game
200) Been arrested.

Scor: 64 out of 200.

Quiz-uri, emotii si ambitii

Din weekend, am inceput sa jucam conquiztador si ne-a prins imediat. O sa se transforme in dependenta? Poate nu toate intrebarile de acolo sunt de cultura generala, dar faptul ca joci interactiv si iti pui la incercare “muschii mintii”, norocul si ambitia cu diversi necunoscuti sau chiar cu prieteni, creste adrenalina. Emotia care te incearca dupa ce ai tastat repede raspunsul pe care il banuiesti a fi cat mai aproape de adevar sau chiar adevarat iar imediat apoi apare textbox-ul cu raspunsul corect si palpaie in fata ochilor tai… emotia asta e maxima. Iar bucuria care te inunda atunci cand castigi, o doresti din nou si din nou si din nou… Nu mai vorbesc de cum iti lucesc ochii - ca la un drogat - atunci cand reusesti sa dobori pe cineva, sa il elimini din joc, iar culoarea ta inunda harta Romaniei si punctajul creste ametitor odata cu ambitia ta de a avea si mai mult, si mai mult, si mai mult. It’s good shit, man!

Ganduri nicicum

Insistenta unora ma doboara psihic. De cate ori poti sa intrebi pe cineva: “Ce mai faci? Cum te simti? Ce ai?”, etc fara sa iti dai seama ca il exasperezi pe bietul interlocutor, fara sa simti cum saracul nevinovat ar vrea sa iti dea cu ceva in cap numai sa taci odata din gura aia pacatoasa… De cate ori deci? si pocnetul scos de palma (sau de talpa groasa a bocancului - dupa preferinta!) in contact cu osul obrazului, se auzi surd doar in imaginatia mea…

Il ador pe blond! De cate ori as putea sa ii spun asta incat sa vada in sufletul meu cat mai limpede si sa nu mai fie nevoie de cuvinte vreodata, in cate feluri as putea sa ii arat asta incat sa nu mai fie nevoie de fapte vreodata… Cum? si mintea facu repede un salt periculos de sute de metri - ca acrobatii de la circ - pana la blond si ramase acolo, suspendata.

Ganduri bune

Mi-am cumparat “Misterele regelui - despre scris” de Stephen King si astfel o noua preocupare si un nou entuziasm ma cuprinde la gandul calatoriei cu mijloacele de transport in comun. Suport mai bine aglomeratia de la metrou citind despre micul Stephen (sunt la inceputul cartii doar!) si despre cum reuseste acum adultul sa explice senzatiile micutului de atunci. Cu seninatate accept acum hopurile pe care nemilosul 335 le incearca pe stomacul meu fie din cauza semafoarelor aflate vesnic pe rosu, fie din cauza sirului lung de masini imposibil de depasit. Citesc despre citit si despre scris si un nou gand imi apare, intai timid, apoi din ce in ce mai indraznet: as putea… da, chiar as putea… parca devine totul mai usor acum, mai aproape de mine, relativ posibil de atins… Citeste si scrie mult, mult, mult!…

Ganduri rele

Atunci cand intr-un anumit moment din viata ta, ajungi sa iti imaginezi ca ai vrea sa infigi furculite ascutite in mainile cunoscutilor si colegilor tai numai ca sa vezi cum va tasni sangele rosu din venele lor firave, fie esti foarte obosit, nervos si stresat, fie nu ai mai facut sex de foarte mult timp. Atunci cand intr-un anumit moment din viata ta, ajungi sa visezi noaptea cum le arunci in fata cunoscutilor tai toate defectele lor, tot ce te enerveaza si te plictiseste la fiecare dintre ei, tot ce nu mai suporti si ai vrea sa dispara odata cu ei, fie esti foarte obosit, nervos si stresat, fie nu ai mai facut sex de foarte mult timp. Atunci cand intr-un anumit moment din viata ta, ajungi sa iti doresti mult sa strivesti tot ce e in jurul tau pentru ca simti cum nimic, dar absolut nimic (inclusiv tu!) nu mai merita, fie esti foarte obosit, nervos si stresat, fie nu ai mai facut sex de foarte mult timp. Atunci cand intr-un anumit moment din viata ta, simti ca ai atins o anumita limita, o limita periculoasa, care odata depasita, nici tu nu stii ce va urma sau la ce te va impinge sa faci… inseamna ca ceva mai rau decat stresul, oboseala sau lipsa de sex, ti se intampla…

In taxi

Pentru ca in ultimul timp. am avut cateva drumuri mai lungi de facut, m-am folosit cu predilectie de serviciile de taximetrie bucurestene si mi-am adus aminte cum e…

Primul taximetrist cu care am avut de-a face mi s-a parut o specie rara! Timid, de-a dreptul rusinos - o trasatura pe care nu te astepti sa o regasesti la angajatii din bransa! - mi-a oferit cu voce tremuranda, un ziar cu care sa ma delectez in timpul mersului (un tabloid de scandal), nestiind ca eu avand o astfel de ocupatie in masina si mai ales in timpul mersului as fi putut provoca un dezastru pentru hainele lui curate, respectiv pentru interiorul ferchezuit al taxi-ului. L-am refuzat taios, fara vreo explicatie, iar el mi-a cerut apoi amabil sfatul asupra traseului ce va fi de parcurs. M-a facut sa imi para rau o secunda pentru ca l-am repezit la faza cu ziarul, si atunci am facut o concesie, cerandu-i colaborarea in acest sens, ca intr-o casnicie. Mandru (sau poate doar bucuros de optiune!) a luat repede decizia si apoi a deschis discutia despre vreme. Intotdeauna ma obosesc taximetristii care incep sa vorbeasca despre vreme ca si cum ne-am gasi intr-un salon frantuzesc, la o petrecere sau un ceai, iar conversatia acolo ar fi obligatorie. Asa ca am incercat sa inabusesc in fasa intentiile lui bune, dar succesul meu a fost slab. N-am putut sa il opresc din tirul de intrebari: “Si cu ce treaba la spital? Aveti pe cineva acolo, nu?” etc, ca si cum am fi fost deja cunostinte vechi. Noroc ca drumul nu a fost lung, iar cheful meu de a replica rautacios a fost diminuat de ora prea matinala asa incat am ajuns cu toti nervii intregi la capatul cursei, despartindu-ma in termeni buni de el. Oricum, prefer taximetristii muti!

Cel de-al doilea a fost o alegere partial fericita! Ma grabeam. Am intrat in prima masina, surprinzand doar cu coada ochiului tariful inscriptionat pe portiera, salutand precipitat si comunicandu-i repede figurii negricioase si nebarbierite din fata mea, ca e o chestiune “de viata si de moarte” sa ajungem imediat la destinatia pe care i-o propuneam. Ce s-a intamplat mai departe a fost ca in filmul frantuzesc “Taxi”, eu neapucand macar sa imi pun centura. Mi-a placut ca a evitat aglomeratia - chiar si in toiul dupa-amiezii, Colentina este blocata! - si ca a ales stradutele mici pe care a mers cu viteza indiferent la gropi, mi-a placut ca a avut curaj sa incalce cateva reguli de circulatie in numele “satisfacerii clientului” (bune cunostinte de marketing?!?! ) si ca a stiut sa ia toate aceste decizii rapid, hotarat. Nu mi-a placut ca in timp ce facea toate astea, se lauda verbal cu o automultumire de sine pe care rar am mai intalnit-o la cineva. “Si ati vazut? Am mers pe strada X si am evitat semaforul Y! De-acuma o sa stiti si d-voastra, nu-i asa?!?” conchidea el in spirit didactic… Practic, si-a dat cu firma in cap! Prefer deci taximetristii muti!

Cel de-al treilea mi-a oferit acele momente linistite in care sa ma asez si sa ma gandesc la cum o sa scriu azi pe blog despre taximetristii din Bucuresti. Al treilea a fost mut.. si gras!

Dilema mea

Mi-e foarte clar ca noul an nu a debutat pentru noi sub auspicii tocmai grozave!… Inca incerc sa ma adun de pe jos, iar in mine se lupta dorinte contradictorii: uneori as vrea sa fac o schimbare radicala - cum ar fi sa ne mutam brusc la Sibiu, fara sa stam mult pe ganduri, doar ascultandu-ne impulsul de moment si entuziasmul care poate izbucni ca lava unui vulcan atunci cand imaginezi noi inceputuri -, iar alteori as vrea sa zac nemiscata un timp si toata lumea odata cu mine, sa imi fac ordine in cap si apoi sa continui cu pasi mici spre… si intrebarea care se naste imediat: “Spre ce?” sa nu ma mai sperie.  :D 

Acum sunt ca un om grabit surprins pe trecerea de pietoni care ajunge sa se maimutareasca in fata unui alt pieton la fel de grabit, doar la cativa centimetri distanta, aproape atingandu-se, cand de fapt ar fi avut loc de cativa metri buni, sa se ocoleasca elegant unul pe altul… In doar cateva secunde are loc un scurt joc de glezna fata in fata, o ciocnire scurta, o scuza soptita nervos printre dinti si apoi desclestarea unuia din bratele celuilalt si continuarea drumului initial… Iar toate acestea numai pentru ca decizia fiecaruia de a urma o anumita traiectorie a intervenit aproape simultan! Ei bine, eu inca nu mi-am rezolvat ciocnirea cu perechea mea pieton, inca nu m-am desclestat din bratele lui, n-am zis nici macar “Pardon!”… ci am ramas suspendata intr-un infinit “joc de glezna”… Incotro?

Dreapta sau stanga?

Ce am citit repede, repede

Am terminat prima mea carte de Stephen King si sunt bucuroasa, iar pentru lucrul acesta trebuie sa ii multumesc lui D. :) Am intrat in universul lui paranormal, masurand cu ochii lui cea de-a patra dimensiune, univers dominat de traumatisme din copilarie, de ganduri care iti vin fara sa ti le doresti, de evident de multe incursiuni autobiografice (cititorul poate simti atunci cand autorul vorbeste despre el) si de imagini de film horror. De fapt - in cazul in care nu stiati deja! - dupa cartile lui s-au produs multe filme: “The Shawshank Redemption”, “The Green Mile”, “IT”, “Carrie”, “The Shining” (exact cartea pe care tocmai am citit-o), si asta numai ca sa le enumar pe cele mai cunoscute! Filmele ca si cartile lui sunt numeroase, succesul lui la public este imens, iar scenaristul Stephen King isi produce filmele, joaca in ele si intre timp continua sa fie un scriitor prolific. In carte, povestea se imbina permanent cu discursul care se desfasoara in capul personajelor cu simturi extra-senzoriale - personaje care intotdeauna au o inteligenta speciala, care dispun si de altfel de cai de comunicare decat cele cunoscute majoritatii, care pot sa faca lucruri deosebite si care inexorabil ajung in situatii limita. Scriitura este usor de parcurs, firul epic te tine in suspans si se dezvaluie mintii intr-un mod vizual foarte puternic. In functie de cum isi doreste scriitorul, adopti punctul de vedere al unui personaj sau al altuia, dar de fiecare data din doua perspective: varianta obiectiva a realitatii si cea deformata de insusirile mai putin comune ale eroului. Astfel, cu o mana nevazuta dar persuasiva, autorul isi indruma cititorul sa inteleaga, sa creada si sa participe afectiv intr-o lume pe care in mod normal ar ignora-o, dar care poate fi oricand langa noi, chiar foarte aproape de noi sau poate chiar in noi… Al saselea simt nu e vorba goala deci! Desi un scriitor facil, considerat “de duzina” de unii - Stephen King fascineaza si vi-l recomand cu caldura in cazul in care nu l-ati descoperit deja! Enjoy!