Si iata cum se strica o zi…

Deja ma doare capul pentru ca n-am unde sa ma ascund la birou si sa dorm (ce culcus frumos isi construise George Constanza in biroul lui de la Yankees – avea pana si un loc special pentru cana de cafea…), altceva mai bun nici n-am de facut, am epuizat toate conversatiile cu toti colegii disponibili la vorba, am iesit putin chiar si “la pipa” cu fetele, de uitat tamp in monitorul calculatorului m-am tot uitat, am prelungit cat am putut de mult pauza de masa, timpul acordat luarii pastilelor, am baut de fiecare data chiar doua cani cu apa – cate una pentru fiecare pastila, pe messenger nu mai e nimeni interesant si interesat, iata cum se strica o zi… Entuziasmul cu care am pornit initial s-a impotmolit rapid chiar la inceputul zilei in tot felul de mici activitati inutile. O raza de soare, pleease?! se aude strigatul meu disperat pierzandu-se in gol printre gandurile mele. Si la un moment dat, iata ca suna telefonul…si si…eu nu sunt in birou… Singurul lucru poate interesant pe ziua de azi il pierd stupid prin absenta… Si iata deci cum se strica o zi…